Marea

Astăzi pentru prima oară mi s-a făcut dor de mare. A fost prima zi însorita de la un capat la altul si asta a adus la lumina dorul de a fugii din oraşul acesta doar cu hainele de pe mine si cu cortul, alaturi de prieteni. Animalul ce hiberna cu botul pe labe s-a trezit la viaţă şi şi-a zis în sine că mai are puţin şi va pleca la drum. Imaginaţi-va în plină iarnă o faptură cam cât un urs, cu dinţii precum ai unui lup si cu aripile unui phoenix, cum stă şi aşteaptă venirea verii în timp ce sfidează trecerea îngheţată a timpului.
Această vietate s-a trezit astăzi din letargie si a spus: “Bun venit!”, zilelor cu soare de la un capat la altul si “Adio!” timpului urât.
Ceva însă m-a făcut să mai stau puţin pe loc şi să mai aştept. Data viitoare promit ca nu o să mai ratez momentul.