Cântând cu îngerii

Este 4 ianuarie 2010, ca de obicei atunci când sunt acasă citesc Hotnews-ul seara la ora 19. Nimic anormal, ba chiar plictisitor prin rutina zilnică. Ştirile din seara aceea erau penibile şi compuse de nişte şcolari străini de şcoală şi care au fost mai mult cu dusul caprelor decât cu răsfoitul manualelor.. O ştire însa mi-a atras atenţia, “Cântareaţa Lhasa de Shela a murit la 37 de ani”, nimic anormal, zilnic în colţurile lumii mor oameni ce au poveşti de viaţă ce te fac să te înclini în faţa lor şi alături de care ţi-ar făcea plăcere să bei un “Ceai la Cotroceni”. Din punctul acesta începe povestea mea ce descoperă un artist cu un timbru şi cu o putere de exprimare scenică care m-a uimit, nu am crezut să existe unul.
Spre ruşinea mea numele Lhasei nu îmi spunea nimic deşi a concertat în ţara noastra în 2005. Însă curiozitatea m-a împins să bag pe youtube numele ei, şi surpriză, vocea ei m-a fascinat din prima. Am regăsit în timbrul ei atmosfera americii latine, plină de contradicţii şi mituri, trăirile incaşilor atunci când au colonizat America de Sud, seva care te face să mergi mai departe atunci când nu mai ai apă şi te afli într-un deşert interminabil. Muzica ei m-a făcut să spun pentru a doua oară în viaţă despre un artist că este genial, celălalt a fost Alice Cooper.
Zeita de Sela, reprezintă pentru blues fusion ce reprezintă Frida Kahlo pentru pictură. Aceeaşi putere de a lupta cu destinul potrivnic au avut-o amândouă doar că a doua a trait cu zece ani mai mult.
Muzica fară de nume a Lhasei a făcut ca vocea ei să rămâna mereu vie în mintea oamenilor care o apreciază. Ne-a lăsat moştenire lupta de a se împotrivi sorţii, zâmbetul şi deschiderea către public, vocea şi prezenţa ei caldă. Toate sunt atemporale şi unice în felul lor.
Este 1 februarie 2010, se implineste o luna de cand si-a schimbat data de nastere.
La multi ani Lhasa!