Aseară târziu plimbându-mă pe strada numită “internet”, m-am lovit de un filmuleţ. Am crezut că este un fake facut de nişte subspecii târâtoare care populează această tară şi poluează prin ironia sorţii locurile care ar trebuii să fie lipsite de suburbanism balcanic.
Am mai luat asemenea tepe pe odc, folder banduit cu numele unei trupe de speed metal si înăuntru se afla toată grădina zoologică a lui Darwin.
Se pare că domnul din imagine nu ar fi la primul cover făcut în stil personal, din cate am aflat a avut la activ cover-uri din Pink Floyd, Black Sabbath sau Vanghelis.
Interpretarea este într-un stil unic, la ţambal. Poate mulţi o să ziceţi: “Ce!?” Materialul a fost supus criticilor şi a primit aprecieri pozitive. Pe ţimbalist îl cheamă Radu Şeu. Acesta declară despre începultul carierei sale: “Cred în muzică şi în oameni. La ţambal am ajuns întamplator: m-am întors într-o zi acasă, la Bistriţa, şi aveam un chef nebun să cânt la pian. Am mers la Casa Armatei şi acolo pe scenă în loc de pian am găsit un ţambal. Curios, am mers spre el şi am cântat timp de cinci ore, până ce am învăţat toată grafura lui complicată. De atunci nu m-am mai desparţit de el”.
Sper să vă placă melodia de mai jos şi vă las pe voi să ghiciţi cum se numeşte.




Salutare!
RăspundeţiŞtergereTreaba stă cam aşa: prin liceu am fost coleg cu un blond care avea un păr mai lung decât o fată şi era înnebunit după un anumit tip de muzică. Alţii ascultau din ălea uâte, gen "ce mă fac eu fătă tine!!". Noi aveam DJ-ul nostru, iar când jalea era mai mare după orele de mate ne băga Metallica - Nothing Else Matters.
Dar asta la ţambal e tare!
PS: mai există ODC?:))
@Catalin Fudulu. Da, mai exista ODC. Era vorba de martie 2007.
RăspundeţiŞtergere