Despre artă şi nimic

Majoritatea ne naştem, trăim o viaţă fadă într-un corp gol şi murim fără să lăsăm urme pe lumea asta. Suntem ploi de vară în deşerturi aride. Nu rămâne nimic din noi, doar un fum inodor ce este măturat rapid de vântul iernii în care trăim toată existenţa noastră.
Pe unii din aceştia nici piatra de mormânt nu îi mai suportă şi se macină vrând să îi şteargă ruşinată de pe ea.
Pentru minoritate este greu să supravieţuiască într-un univers ostil şi mai greu să se ridice. Ţara asta este concepută pentru marionete care să se lase conduse.
Ne falsificam istoria aberant lasându-ne pe mâinile unor regizori solidari PCR şi rechinilor roşii din est, astăzi ei se dau democraţi... Câţi dintre voi ştiţi cine era Mihai Bravul? Nu mă refer la staţia de metrou. Nici cărtile de istorie nu îl mai menţionează.
A fost înlocuit cu satârul de semidocţi.
Ne lăudăm cu Eminescu, îl declarăm cel mai mare poet dar dăm din umeri la auzul numelui Minulescu. După mine Minulescu este mult mai reprezentativ pentru o cultură sănătoasă.
Ne dăm cinefili şi ne lăsăm salariul pe o zi la un film la Mall dar nu am da 6 lei pe un bilet la Cinematecă. Oare câţi dintre majoritari ştiu, fără să folosească wikipedia, cine este regizorul filmului: “Il Deserto Rosso”?
Spunem că ne place teatrul dar ridicam din umeri când auzim de Matei Vişinec.
Ne facem biblioteci de la cotidiane doar pentru a ne făli în faţa prietenilor dar uităm să scoatem ţipla de pe cărţi. Voi sunteţi mai răi decât mocirla ce va veni după dezgheţ.
Vouă celor care sunteţi minoritatea şi mă încântaţi zilnic prin cunoştinţele voastre, vă mulţumesc!
PS: Pentru cel ce mi-a spus că îl jignesc dacă îl mai întreb despre cărţi îi spun doar atât;
“…Urăsc tot ce zbucium tulburător de linii
Şi nu plâng niciodată şi nu râd niciodată. …”