Despre reguli şi bune maniere

Trăim într-o lume bizară, suntem atipici faţă de restul naţiilor şi ne lăudăm cu asta.
Aplaudăm scandalul şi scuipăm seminţe în capul celui care îşi foloseşte imaginaţia.
Iubim să ne complacem existenţa privind şi gândind doar la lucruri banale.
Apreciem hoţia mai mult decât apreciau înaintaşii nostri cultura. De multe ori se aude celebra frază: “Şi eu aş fi furat dacă eram în locul lui…”, de la persoane cu părul nins, de la tineri nu mai am nici o pretenţie… Oare atât de imberbi să fim după douăzeci de ani de democraţie?
Avem studenţime câtă floare şi câtă buruiană, ne fălim cu diplomele de intelectuali dar vorbim cu: “Ei este”. Pe vremea mea studenţii reprezentau vârful intelectualităţii astăzi ei reprezintă decăderea.
Despre bune maniere ce să mai vorbesc. Nu ştim că nu este frumos să vorbim tare în metrou, chiar azi am dat peste astfel de specimene. La teatru uităm să ne dam pe silenţios telefoanele şi ne-am făcut un obicei din a întârzia şi de a comenta în timpul spectacolelor.
Dacă intri primul în restaurant sau iesi primul să îi deschizi iubitei tale uşa eşti privit de şleata de imberbi drept fraier şi persoană sub papuc. Ne place bădarănia într-un mare fel. Mai rău este că şi femeile au preluat din bădărănia bărbaţilor, unele chiar au amplificat-o.
Peste toate rămânem o ţară unde monumentele sunt scrijelite de cupidoni, iar visele celor normali sunt călcate de bocancul greu al imbecilităţii.