

A venit toamna în plină primăvară. Ne-a luat pe toţi prin surprindere cu o ploaie rece şi cu zarea fumurie a unei dimineţi de septembrie.
Picăturile macină zarea de la primele ore ale dimineţii, chiar şi metalul a intrat la apă…
Ne-am trezit melancolici aşteptând mai mult de la căldura din suflete decât de la cea de afară. Aşa ştie februarie să îşi ia la revedere de la noi în penultima zi din lună. Cu picături mari mângâiate tomnatic de vocea caldă a lui Nicu şi cu cenuşiul îmblânzit de acordurile chitării lui Alifantis.




Lasă să plouă...face bine la plămâni...
RăspundeţiŞtergere@Cătălin. În unele zone oraşul miroase precum un câine ud...
RăspundeţiŞtergere