Magicianul

Mi-a placut dintodeauna să fiu radical şi să devin oaia neagră a grupurilor ce se bazau pe şabloane create de alţii. Dorinţa mea a fost să fiu eu cu bune şi cu rele.
Am căutat şi în cinematografie un regizor care să fie diferit faţă de celalţi, pe care să il pun alături de o sepia bine realizată. L-am găsit în persoana lui Ingmar Bergman. Un opus incurabil a tot ce se făcea până atunci şi de neegalat de cei care au încercat să îl copieze.
Regizorul este o combinţie între un artist intelectual şi un cineast minuţios în cele mai mici detalii.
Comparaţia absurdă a criticilor vremii cu un alt titan al cinematografiei Michelangelo Antonioni, a fost doar o neputinţă la acele vremuri de a îi plasa opera într-un spaţiu neexplorat până atunci.
Filmele lui rămân veşnice şi greu de digerat pentru majoritatea cinefililor obişnuiţi cu producţii de calitate îndoilenică.
Există multă otravă în filmele lui, dar acea otravă nu ucide ci întăreşte prin imaginile unei dulci şi seducătoare agonii…
Filmografia sa rămâne, chiar şi postum, un manual de de lectură ce vă invită să descifraţi fiinţa umană în frumuseţea ei primordială.