A început din nou să ningă. Primăvara îmi pare departe iar vara este doar un vis himeric.
Drumurile sunt pe cale să fie blocate de nămeţi iar noi să fim prinşi în cuşca gri a oraşului din nou.
Albul joacă şah cu noi şi încă odată pare să ne dea mat, afară se circulă greu dar oamenii par resemnaţi cu situaţia.
Eu nu pot decât să aştept cu nerăbdare să se schimbe natura şi din plumburiul de azi, mâine să răsară soarele.
Sper ca atunci când se va topi toată zăpada să evapore odată cu ea şi proiectul de lege care interzice fotografiatul în locuri publice.
Până la punctul culminant am rămas cu visele şi nu îmi pot fi luate de nici o lege.
O să las pescăruşii să îmi ducă mai departe speranţele şi idealurile. Ei sigur nu sufera de paranoia şi nu o să mă dea în judecată pentru ca le-am făcut fotografii.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu