Mama

Aş putea să pun o floare mai sus pentru ziua de azi. Dar nu vreau pun o floare pentru că ar păli în faţa frumuseţii mamei.
Am deja fire de păr alb, sunt mai înalt decât ea, dar pentru mama rămân copilul de ieri.
Mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu, este cel mai bun psiholog pe care l-am întâlnit şi mă aşteaptă mereu cu un zâmbet chiar şi atunci când nu fac lucrurile bine. Atunci când sunt răcit ştie ce sfaturi să îmi dea pentru a mă vindeca. A crezut mereu în mine chiar şi atunci când eu nu mai credeam în propria persoană. Pentru toate astea mi-ar trebui câteva vieţi să îi mulţumesc. Dar dumneaei este o femeie simplă ce nu vrea arginţi strălucitori ci vrea să mă vadă zâmbind şi asta cântăreşte mult mai mult în balanţă.
Mi-e dor de poveştile de odinioară pe care glasul blând al mamei le făcea să prindă viaţă. Atunci zburam printre nori şi visam cu ochii deschişi. Cerul era albastru şi visele îmi erau senine când mâna ei îmi mângâia fruntea.
Astăzi înot prin universul cenuşiu şi număr clipele ce le mai am până când o să o revăd din nou.
Azi este ziua mamei şi îi zic: La mulţi ani!
Şi îi mai zic ceva:
- Săru-mâna mamă!