Cartea de luni (IV) [Pendulul lui Foucault]

Un roman elaborat cu ingeniozitate inginerească. Umberto Eco ne invită să descoperim cercul şi sora sa spaţială sfera. Sunt exemple vii ale limitării omului şi incapacitatea acestuia de a cunoaşte perfecţiunea.
Prin aproximari. Drastic limitat în percepţia universului de către cele cinci simţuri ale sale, omul recurge masiv, la cel de-al şaselea simţ: intuiţia. Uneori asistat de cel de-al şaptelea simţ, bunul simţ. Uneori le pierde în zare.
Omul beneficiază de intuiţie şi pe baza ei îşi construieşte teoriile. Universul însuşi poate fi intuit şi cercetat prin logică matematică.
Conceptele de static şi pulsatoriu sunt descrise în carte. Autorul defineşte universul precum o mare care se lăbărţează la infinit. Macro şi microcosmosul se înrudesc cu universul nostru formând un tot unitar.
Cartea contrazice legea gravitaţiei elaborată de Newton, universul tinde către o configuraţie în care “Punctele Lagranje” devin o masă critică şi încemenesc universul la stadiul primordial.
Pendulul oscilează demonstrând că pământul se mişcă şi odată cu el tot universul.
Cartea este o veritabilă Cabala a ştiinţei ce aşteaptă să fie descoperită de către cititor.