Copilărie tristă

Vedem în jurul nostru violenţă şi nesimţire. Doar pânze de păienjeni şi mucegai…
Până şi copiii au fost cuprinşi de molima adulţilor. Lumea lor e perimată şi nu ştiu să se mai bucure de lucruri simple.
Eu aşteptam cu nerăbdare iarna să mă dau cu sania, ei aşteaptă următorul joc pentru PC în care X îi taie capul lui Y.
Pentru ei Gopo nu există şi dacă sunt întrebaţi ridică din umeri neştiutori. Desenele animate de azi nu mai au poveste şi nu le mai pun mintea la contribuţie, în sensul pozitiv.
Îmi doream cu nerăbdare să vină vacanţa de vară pentru a citi cât mai mult. Ei nu aşteaptă nimic… Cărţile sunt lăsate într-un colţ să prindă puţin praf pentru a părea mai veritabile.
Dacă erai mai plinuţ riscai să fii luat în bâză de majoritatea, azi dacă eşti slab rişti să fii pus la colţ de majoritatea plină de unsoare pe la gură de tip fast food. Ora de sport era singura care ne plăcea iar profesorul ne părea un Demiurg când ne lăsa mingea încă o oră. Cunoscătorii ştiu ce spun…
Mulţi dintre ei nu mai ştiu ce înseamnă o ţâşnitoare şi ce bucurie ne aducea după o partidă de alergat…
Cineva spunea: "copiii de azi sunt mult mai trişti ca noi”. Deşi mi-ar plăcea să îl contrazic îi dau dreptate.