De mici ne-a plăcut să fim înconjuraţi de femei. Ne-am simţit în largul nostru dacă eram singuri pe tărâmul femeilor. Fară vreo ameninţare că vreun mascul ne-ar putea invada teritoriul câştigat de drept şi cu multe zâmbete şi scâncete încă de la naştere.
De la epoca fotografiei alb-negru până la cea digitală şi color, ne-am transformat în colecţionari de zâmbete feminine şi de îmbrăţişări imortalizate pentru urmaşi.
Chiar şi mărţişorul îi aparţinea lui. Istoria spune că femeile îi puneau bărbatului la mâna dreaptă un mărţişor împletit din două fire, unul alb şi unul roşu.
Dar din când în când coborâm de pe soclu pentru a fi mai pământeni şi pentru a ne lăsa răpiţi de gratia vreunei zeiţe rudă cu Afrodita. Vrem să îi dăruim mai mult decât să primim. Ne place să facem gesturi mici pentru sentimente mari. Suntem asemeni exploratorilor, ne place necunoscutul, ne plac senzaţiile noi.
Doar atunci când reuşim să intrăm în muzeul inimii ne considerăm artişti pe de-a-ntregul în rest suntem doar trubaduri ce îşi poartă chitara prin lumi necunoscute.
La final fotografia se simplifică mult. Cadru restrâns de două persoane.
Cristian Vasile - Iubesc Femeia
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu