marți, 30 martie 2010

II. Biserica Sfântul Vasile cel Mare






La bază biserica a fost construită din lemn, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, într-o zonă de păduri şi bălţi, în mahalaua de pe Podul Mogoşoaiei.
Actele atestă pentru prima dată biserica în 9 ianuarie 1804, figurând în recensământul oraşului Bucureşti întocmit în acel an.
La 7 noiembrie 1815, biserica trece în subordinea Mănăstirii Mărcuţa.
Urmele bisericii se pierd în negura timpului, există totuşi descrieri vagi:
- În 1828, scrisoarea fiicei preotului Trandafir, către Preşedintele Plenipotenţiarilor de pe lângă Divanul Valahiei şi Moldaviei, care revendică cele două prăvălii din faţa bisericii
- Cartografia oraşului Bucureşti, din 1838 fila 324 vorbeşte despre Mahalaua „Sfântul Vasile”.
Biserica veche a fost distrusă de cutremurul din 1838 şi refăcută din zid la anul 1847, aşa cum ne prezintă pisania, scrisă cu litere chirilice, aflată pe peretele din dreapta al pronaosului.
Biserica a mai fost reparată în anii 1889, 1911,1922,1959, 1960 şi mai recent, începând cu anul 2000 când s-a spălat pictura, s-a restaurat catapeteasma, s-au adus mai multe îmbunătăţiri şi s-a construit noua clopotniţă.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu