


Îi simţim prezenţa de ceva timp.
Ne poartă în braţe plimbându-ne printre palete de culori.
Ne dă de-a dura când se înfurie pe noi şi ne mai înjură cu o rafală scurtă de ploaie.
Ne mângâie părul cu razele soarelui.
Ne face nopţile mai pline de parfum.
Este ea, primăvara, şi mai stă puţin…, cât să ne obişnuim şi să avem ce regreta mai apoi.




Si, y es una música preciosa :)
RăspundeţiŞtergereBellas fotos!
Un abrazo!
Ori rosu, galben şi albastru, ori nimic!
RăspundeţiŞtergere@Crissant. Gracias, me alegro de que te gusta la música... :) Un abrazo!
RăspundeţiŞtergere@Cătălin. Nu am găsit flori albastre pe unde am umblat...cred că le-au luat daltoniştii ce ne conduc, sigur au fost păcăliţi de fetele cu fuste înflorate că sunt violet... :))
incantatoare simfonie!
RăspundeţiŞtergere@Gabriela. Simfonia fantastică a primăverii!
RăspundeţiŞtergere