Uneori îmi place să visez. Să uit de găurile din asfalt, să îl ignor pe vecinul de trafic care îşi face simţită prezenţa suburbană cu ajutorul başilor, pe scurt să dau eject la prostie.
Am lumea mea acolo unde nu pătrunde nimeni neinvitat. În universul meu este mereu primăvară şi verdele crud predomină, undeva în departare se aude o cascadă ce mă izolează sonor de universul altora...
Am visat la el încă de când eram un copil dar l-am gasit la maturitate. Nu degeaba îmi spuneam: “să vezi cum o să reuşesc când voi fi mare”.
Soarele e singurul pe care îl las să pătrundă fără să bată la usă. Este un acord subliminal între noi, el îmi luminează pasii iar eu îi dau voie să mă însoţească.
Sunt asemeni Călăuzei lui Tarkovski, mă arunc în iarbă înca de cum ajung acolo. De gri cu nuanţe de maro m-am săturat în lumea de afară.
Este lumea mea plină de culoare şi de viaţă. Precum o pictură încărcată cu emoţiile artistului.
De ce nu va inscrieti in ,,reteaua literara"peste 4000 de scriitori,poeti si critici literari.
RăspundeţiŞtergereScrieti frumos.
Cu respect,o seara placuta.
Dacă e acord subliminal,
RăspundeţiŞtergerete-a cam păcălit! :)
@ Sorin Andreica. Vă mulţumesc. :) M-am înscris pe site. Totuşi deşi mulţi îmi spun că scriu frumos nu am ajuns la modul în care aş vrea eu să scriu. Mai am drum lung până acolo şi multe uşi de care să mă lovesc. Am un defect...îmi place să fiu perfecţionist.
RăspundeţiŞtergere@ Cătălin. Şi eu îl păcălesc atunci când mă plimb cu luna pe malul lacului şi admirăm împreună carul mare. :)
daca noua ne place cum scrii ... scrie! :-)
RăspundeţiŞtergere@Veronique. Merci. :)
RăspundeţiŞtergere