Azalee

Eram un copil ce tocmai ieşise de pe băncile liceului şi mintea îmi zbura la chiulurile cu întreg plutonul, la partidele de o sută de metri sticle de bere, la băncile de care îmi juleam cocoaşa dar pe care stăteam în pauze.
Am ajuns dintr-o ambiţie să fac facultatea. Toţi nu dădeau nici două cepe degerate pe mine. Îşi râdeau în barbă când le ziceam că eu o să mă duc la facultate. De, impresii de oameni mari, mai bine zici ca ei şi faci ca tine.
La facultate era cu totul altceva. Ăştia erau din patru zări şi majoritatea ascultau d-alea suburbane şi beau pe la colţuri singuri. Dar veneau la ore cu o precizie mai mare decât a trenului ce trece prin Hiroshima.
Colocviile alea urâte erau puse la subsol, probabil pentru a tortura şi mai mult studenţii din primul an. Cei de an mai mare erau scoşi la lumină şi trataţi mai bine.
Profesorii erau închizitorii în persoană, enigmatice figuri rămase de pe vremea primei cărămizi puse la temelia facultăţii. Asistenţii lor erau o combinaţie între cocoşatul de la Notre-Dame şi balena albastră. Probabil erau rezultatul vreunui experiment eşuat făcut de studenţii mai neândemânatici.
Am urât mult timp Chimia, mai mult pentru că mă trezeam de dimineaţă să mă duc la colocvii unde materia îmi părea vorbită în altă limbă, Chineză ori poate Malgaşă.
Am detestat şi uniformele în care şeful de obiectiv, (pardon!), profesorul, ne obliga să venim.
“De ce să îmi iau eu halatul?”, îmi ziceam în minte.
“Nu-s medic să port aşa ceva”, îmi spuneam în sinea mea.
Am văzut florile din imagini în urmă cu mulţi ani în laboratorul de Chimie al Universităţii.
Era singurul lucru ce nu era nonculoare de acolo. Mai era substanţa aia care se făcea roşie, prin pipetare, dar ţinea prea puţin pentru a putea să o îndrăgesc şi pe ea.
Restul plantelor erau de un verde ciudat de parcă ieşiseră direct din experimentele chimistului şef.
M-am întrebat mereu când o vedeam, cum rezistă acolo fără lumină naturală… Şi rămâne la fel ca în prima zi, când am văzut-o. Rămâne una dintre necunoscutele vieţii şi a luptei continue de supravieţuire şi forţa de a se adapta la obstacole a naturii.
Ieri am văzut ceva asemănător la o florărie din centru. Astea erau scoase la lumină să facă cunoştinţă cu primăvara.