Monumentul din imagine este în curtea unei biserici pe care am vizitat-o de curând. Biserica este în vecinătatea Casei Cărţii din oraşul meu de suflet, Piteşti.
Este luminat şi noaptea putând fi admirat de locatarii blocului din vecinătate.
Calitatea execuţiei este de slabă calitate, monumentul dacă se degradează în ritmul asta nu va prinde douăzeci de ani.
Peste toate rămâne credinţa specială care nu ţine de monumente sau de persoane. Acea credinţă pe care o duce fiecare credincios în suflet chiar şi în deşert. O credinţă pe care o ţin doar pentru mine…
frumos cum ai spus
RăspundeţiŞtergerefrumos, imi place mult cum ai spus...)))
RăspundeţiŞtergere@Anelise
RăspundeţiŞtergereAsta am simţit
@Ema
idem Anelise
credinta trebuie sa o avem, ne-am nascut cu ea ....trebuie doar sa ne amintim ca ea face parte din noi
RăspundeţiŞtergere@Adrian
RăspundeţiŞtergereAşa este :).