Uneori ne simţim atât de singuri printre semeni încât vorbim cu cel ce ne este aproape mereu.
Cum am mai spus-o, credinţa adevărată nu ţine de cei ce o propăvăduiesc ci de altceva imaterial ce este mai presus de noi. Demiurgul nu are sex şi nu face politică… El nu face discriminări pentru că suntem albi sau negri, proşti sau deştepţi, Doctori Universitari sau simpli muncitori ce netezesc fierul cu barosul…
Îmi aduc aminte de poezia lui Ademar Baross, Paşi pe nisip…
Atunci când ne credem abandonaţi să nu uităm că Dumnezeu ne zice aşa:
“ - Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…”
m-am grabit sa-ti raspund, cuvintele mele sunt un post mai jos :D! asa-s io, cam febrila, scuze :)!
RăspundeţiŞtergere@Manuela. Mulţumesc pentru vizită. Bucuros de oaspeţi aşa distinşi :).
RăspundeţiŞtergere