Doi

Viaţa înseamnă echilibru. Echilibrul înseamnă vise, zâmbete şi zile însorite. Toate fac parte din umanitatea noastră şi ne leagănă paşii.
Natura ne-a înzestrat cu corpuri în care majoritatea organelor sunt duble, avem două mâini, doi ochi, două picioare…
Am învăţat că avem nevoie uneori de singurătate…, dar ce frumoasă este singurătatea în doi… Dulci momente petrecute alături de cel ce simte să respire în acelaşi ritm cu tine.
Tot ce ne înconjoară îşi are jumătatea ce completează întregul. Lumea ar fi mai singură fără acest principiu scris cu sudoarea născută din urmele evoluţionismului.
Tot ce facem îşi are pluralul ce rotunjeşte într-un mod plăcut singularul care până atunci era taciturn.
După un pas urmează prin natura lucrurilor şi al doilea. Celula are nevoie de o alta pentru a se divide. Visul este compus ştiinţific din vise.
Lumea noastră ar arăta ciudat dacă după o literă nu ar urma şi a doua, dacă ar exista doar litere disparate, în mod sigur am fi la stadiul de onomatopee şi acum.
Unii mai puţin norocoşi caută toată viaţa şi dau doar peste drumuri ce se termină subit cu ziduri înalte.