Excursia

Ceasul sună strident la 4. Îmi vine să îl arunc pe geam şi să îmi continui somnul.
Totuşi am promis să vizitez zona cu câteva zile în urmă şi îmi place să îmi ţin promisiunile făcute faţă de alţii. Deh, sunt atipic pentru ţara asta…
După un drum lung şi cu peripeţii şi întârzieri cauzate de cei ce au tras îndelung de ei şi au ajuns după ora programată de întâlnire, sau de neştiinţa şoferului care a ales drumul cel mai lung şi mai nesigur, am ajuns în sfârşit la destinaţie…
Muntele Verde ne aştepta pentru a îl vizita şi pentru a descoperi împejurimile din Slănic Prahova.
La prima vedere pare totul pare în regulă dar la o cercetare mai atentă omul şi-a lăsat şi aici autograful şi în unele zone gunoaiele iau locul tufişurilor.
Trecând peste lucrurile de mai sus a fost o “expediţie”, într-un necunoscut ce peste ani nu va mai fi decât jumătate sau chiar mai puţin. Muntele măcinundu-se în fiecare clipă din mai multe motive, unele ţinând chiar de factorul uman.
Natura a fost generoasă cu noi şi şi-a ţinut ploaia în frâu deşi la un moment dat ne-au ameninţat câteva picături rebele.
Am văzut două lumi într-una. Pe deoparte zona unde am fost noi selenară şi în continuă descompunere. Din celălalt punct de vedere zona cu livezile de cireş, o zonă tampon ce făcea legătura între zona de sus şi zona de jos. În vale păduri şi case disipate, născute din sărăcie şi o stână sărăcăcioasă rămasă la nivelul de acum cincizeci de ani.
Apoi zona se termina cu muntii goliţi de tăierile abuzive şi de poluarea din zonă din cauza extracţiei de sare făcută de nepricepuţi ce şi-au privit doar propriul interes şi i-a durut undeva de localnici.
Am văzut şi imagini care mi-au plăcut mult şi o parte le public aici.