Primul meu Paradis

Cu toţi avem câte un vis ce îl ţinem doar pentru noi şi încearcăm să îi facem inima să bată.
Unii au noroc să fie împinşi de la spate. Alţii reuşesc abia la bătrâneţe să îşi vadă dorinţa realizată. Ultimii speră o viaţă în van fără să aibă măcar umbra iluziei.
Fiecare vede Paradisul într-un mod diferit şi îl personalizează după trebuinţe şi influenţe.
Pentru mine Paradisul, este reprezentat de cultură. Nu am avut şansa să moştenesc nimic legat de asta, nici măcar biblioteca lui bunicu, confiscată de stat odată cu naţionalizarea vieţii tăranilor.
Am luat totul de la zero şi orice foaie pe care pun mâna mă face să fiu mândru pentru că o am.
Primul meu Paradis, a fost Portretul lui Dorian Gray, mi-am dorit atât de mult cartea încât am alergat în pauza de masă să o iau de la librăria din vecinătate după primul salariu.
Cei ce au scris în imagine despre Eden-ul lor, sunt de admirat pentru că au făcut asta acolo. Dacă ar fi fost precum majoritatea ar fi scris sigur pe zidurile unui fast food sau pe metalul unui boutique, ce minunat este cerul după o sută de neoplasm ambalat la sticlă sau făcând călduros cu ochiul dintre două felii pline cu gastrită.