Râul Dâmboviţa

Este artera hidrografică principală a Municipiului Bucureşti.
Râul îşi are izvorul în Munţii Făgăraş la confluenţa a două braţe: Boarcăşu şi Valea Vladului.
Trece prin Bucureşti şi se varsă în râul Argeş în apropiere de Budeşti, Judeţul Călăraşi.
Râul străbate Municipiul Bucureşti pe o distanţă de aproximativ 22 de km, parcurgând oraşul de la nord-vest la sud-est.
În aval de Bucureşti, Dâmboviţa are ca afluent râul Colentina.
În amonte de Bucureşti, Dâmboviţa este canalizată pentru ca apoi din râu să se desprindă spre sud un braţ care va forma Râul Ciorogârla.
Râul Dâmboviţa este descris în trecut, sec. XIX - XX, ca având ape dulci şi curate, slavii numind Dâmboviţa “foaia de stejar”, datorită faptului că toamna râul venea încarcat cu frunze galbene şi ruginii.
În trecut, râul a provocat inundaţii de mare amploare de fiecare dată când ploua mai tare. Un alt lucru ce amplifica amploarea inundaţiilor erau morile de apă care se îngrămădeau pe malurile râului îngreunându-i astfel curgerea.
Oamenii îşi lărgeau grădinile până în albia râului astfel că la inundaţii ogrăzile le erau rase de pe faţa pământului, iar statul era forţat să le platească ajutoare.
După inundaţia din 1864, Alexandru Ioan Cuza, a cerut cu arhitecţiilor un proiect de canalizare care să ţină apele în frâu.
În 1880, după planurile inginerului Grigore Cerchez, se face un proiect de canalizare.
În 1934, Dâmboviţa a fost acoperită parţial cu plăci de beton pentru a o masca.
În 1984, planseul este scos, albia este reamenajată şi este construit Lacul Morii, pentru a ajuta bătrâna Dâmboviţă.