
Pe domnişoara din imagine am găsit-o stând alături de suratele ei albe.
Era singura care făcea nota discordantă şi nu ţinea cont de ţinuta obligatorie impusă de proprietarul localului “Primăvara”.
Aşa că am decis să le-o prezint vizitatorilor mei şi să le arăt alături de cine îmi mai plimb oasele bătrâne.
PS: Mi-a şoptit într-o seară că nu se supără dacă mai întorc privirea după suratele-i pe tocuri. :)




Bonito texto y foto :)
RăspundeţiŞtergereUn abrazo!
@Crissant
RăspundeţiŞtergere:)
Un abrazo!
Simt parfumul nostalgiei unor vremuri pline de garoafe ...
RăspundeţiŞtergereFrumos spus!!!
RăspundeţiŞtergereVezi ca am comentat si eu putin la commul tau lasat pe blogul lui "anelise".
@Ema
RăspundeţiŞtergereParfumul vechilor iubiri
Parfumul anilor de şcoală
Parfumul primilor paşi
:)
@WaLY
Merci!
Ştiu.