joi, 8 aprilie 2010

Singură într-o mare albă



Pe domnişoara din imagine am găsit-o stând alături de suratele ei albe.
Era singura care făcea nota discordantă şi nu ţinea cont de ţinuta obligatorie impusă de proprietarul localului “Primăvara”.
Aşa că am decis să le-o prezint vizitatorilor mei şi să le arăt alături de cine îmi mai plimb oasele bătrâne.

PS: Mi-a şoptit într-o seară că nu se supără dacă mai întorc privirea după suratele-i pe tocuri. :)


5 comentarii:

  1. Simt parfumul nostalgiei unor vremuri pline de garoafe ...

    RăspundeţiŞtergere
  2. Frumos spus!!!
    Vezi ca am comentat si eu putin la commul tau lasat pe blogul lui "anelise".

    RăspundeţiŞtergere
  3. @Ema
    Parfumul vechilor iubiri
    Parfumul anilor de şcoală
    Parfumul primilor paşi
    :)


    @WaLY
    Merci!
    Ştiu.

    RăspundeţiŞtergere