Ştiu că atunci când totul îmi pare fără de speranţă
Există ceva acolo ce îmi arată drumul…
Ştiu că atunci când totul îmi pare în ceaţă
Lumina e singura ce îmi arată clar poteca
Ştiu că îmi place să citesc
Dar fără lumină totul este în negură
Ştiu că trebuie să mă bucur pentru că văd
Însă mă doare că există oameni ce nu pot vedea răsăritul
Ştiu că am puterea de a auzi cum se stinge flacăra bătută de vânt
Chiar nu înţeleg de ce liniştea macină auzul unora
Ştiu trebuie să îmi strig fericirea ori de câte ori am ocazia
Picură însă regretul în mine pentru că nu pot să o strig alături de cei fără glas
Ştiu că toţi ajungem la un capăt de drum unde ne numărăm paşii
Şi ne ducem piatra în spate
(Costea Mircea)
_____________
PS: Paşte fericit! Hristos a Înviat!
Me encanta esa luz, y todo lo que se aproxima de ella.
RăspundeţiŞtergereFeliz Pascua!
@Crissant. La luz es la esencialidad de vida. Feliz Pascua!
RăspundeţiŞtergereAdevarat a(m) inviat! ... macar de ne-ar tine! bunatatea, toleranta, duiosia, bucuria ... manuela
RăspundeţiŞtergere@Manuela. Pe mine mă ţine...dar dacă dau şi mâine peste băieţii cu miros de brânză Camembert...deja simt cum îmi fuge bunătatea mai repede decât iepurilă... :))
RăspundeţiŞtergere