Credinţa la gunoi...

A trecut Paştele. În urma lui nu a rămas nimic în unii…
A fost un moment în care am putut să ne arătăm ţoalele, lanţurile câinelui pe care le purtăm la gât, femeia mai tânără decât anul trecut: parcă aia era brunetă şi asta e blondă…dar nu contează…
Fetiţele şi-au arătat bătrâneii din dotare şi plasticul pus de nenea chirurgul…
Am mâncat, am băut şi cam atât. Au rămas în urmă resturile trecerii noastre precum gâştele prin apă.
A rămas şi credinţa, ponosită şi aruncată într-un colţ…
Pentru o viziune sănătoasă asupra credinţei daţi click pe Gabrielle Kacet