Amplasarea bisericii în spatele Palatului Poştelor, a făcut ca aceasta să primească terminaţia de “Poştă”. Clădirea poştei a devenit în 1972, Muzeul Naţional de Istorie al României.
Cealaltă denimire, “Sfântul Dumitru de Jurământ”, îşi are istoria în vechime, atunci când înainte de judecată pârâtul şi acuzatorul depuneau jurământul în faţa preotului că nu vor minţi.
Pe locul actualei biserici se afla la început o altă biserică la începutul secolului al XIV-lea lângă casele boierilor Bălăceni. Biserică arsă de ienicerii lui Sinan Paşa.
Dintr-un document din 1589 se atestă că doamna Ecaterina, soţia lui Alexandru Mircea, face unele donaţii către Mănăstirea Sfântul Dumitru din Bucureşti.
În 1674 Badea Bălăceanul, conte al Sacrului Imperiu Roman al Naţiunii Germane, Matei Bălăceanul şi aga Constantin Bălăceanul, ginerele lui Şerban-Vodă Cantacuzino înalţă o nouă biserică. Şi ce-a de-a doua biserică sfârşeste tragic.
A treia biserică a fost construită din piatră si a fost ctitorită între anii 1741-1746 de Stroe Râmniceanu şi de nepotul său, Radu Atanasievici, logofăt de vistierie. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea situaţia bisericii era critică: în anul 1797 era dărăpănată, în 1802 a fost avariată de cutremur; iar la 28 august 1804 a fost incendiată. Pe fundaţie s-a construit primul sediu al “Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune”.
A patra biserică a început să fie ridicată în anul 1819. Actualul locaş apare în forma actuală datorită episcopului Constandie Filitti, înmormântat în naos, continuată sub urmaşul său episcopul Gherasim Rătescu, terminată şi împodobită de Episcopul Chesarie şi sfinţită la 26 octombrie 1843.
Picturile sunt realizate de elevi ai pictorului italian Giuliani.
După marele incendiu din 23 martie 1847, când i s-a ars acoperişul şi pictura, biserica este reparată în 1852 de către Episcopul Filotei al Buzăului, care îi face acoperiş nou, consolidează zidurile, iar pictura a fost restaurată de Carol Pop de Szatmary.
Biserica devine o ruină în anul 1912, dar este salvată de istoricul Ioan C. Filitti, care face intervenţii pe lângă primarul oraşului pentru reparaţii. Clădirea este redeschisă pe 30 mai 1930.
Biserica a fost renovată în exterior în 1964-1966 şi după 1977. În anul 1986 au fost montate trei centuri de beton armat, a fost refăcut acoperişul şi s-a consolidat turla de lemn.
Din 2009 biserica devine cel de-al treilea paraclis universitar din Bucureşti
_______________________
Biserica Stavropoleos
Biserica a fost înălţată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, de de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas.
În curtea hanului său, Ioanichie a zidit biserica şi o mănăstire, susţinută economic din veniturile de la han.
Hanul şi anexele mănăstirii au fost demolate la sfârşitul secolului al XIX-lea.
De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au şubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea.
În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcţie de la începutul secolului al XX-lea, care adăposteşte o bibliotecă, o sală de conferinţe şi o colecţie de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) şi obiecte de cult, precum şi fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.
Clădirea cea nouă a fost construită pe baza planurilor arhitectului Ion Mincu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu