Bobocii

Când suntem mici universul ne pare mare şi frumos.
Vrem să ajungem şi noi la nivelul celor mari.
Şi ne grăbim să îi prindem din urmă ca mai apoi să îi depăşim…
Apoi cu un calm dionisiac ne afundăm în flash-urile trecutului…
Am vrea să dăm ceasul înapoi şi să fim cei de ieri…
Scoatem cartea din copilărie din bibliotecă
O ştergem de praf şi cu mare atenţie deschidem cartea
Paginile odată albe azi sunt galbene
Aşa suntem şi noi…
Doar povestea a rămas veşnic verde
Iar pentru personaje timpul a fost darnic pentru că le-a păstrat tinere
Cineva spunea că: “Povestea merge mai departe”
A fost inspirat
Dar oare noi ştim să o dăm mai departe?