Cartea de luni (XVI) [Soarele gol]

Isaac Asimov este cel mai bun autor de SF-uri din lume. Asta ne-o dovedeşte încă odată în Soarele gol…
Cartea este un roman SF-poliţist. Acţiunea romanului se concentrează pe ancheta detectivului Baley, care e trimis să investigheze o crimă, un fenomen inexistent în lumea solarienilor. Solaria este o lume exterioară planetei mamă.
Povestea provine din asasinarea Rikaine Delmarre un eminent fetologist. (om de ştiinţă, responsabil pentru funcţionarea centrului de naştere planetară).
Cartea se focalizează pe tradiţiile şi cultură neobişnuite ale societăţii Solariene. Planeta are o populaţie rigidă de douăzeci de mii de oameni, separaţi unii de alţii, controlată de două sute de mii de roboţi.
Oamenii sunt învăţaţi de la naştere să deteste alţi oameni lângă ei. Ei locuiesc pe moşii mari, singuri sau împreună cu partenerul ales de roboţi.
Cartea are un sfârşit neaşteptat şi în mare parte trist. Este un roman excelent.

Romanul Soarele gol, precum şi celelalte romane cu roboţi scrise de Asimov se bazează pe cele trei legi ale roboticii:

Legea 1:
Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei fiinţe umane, sau prin neintervenţie, să permită ca unei fiinţe omeneşti să i se facă rău.

Legea 2:
Un robot trebuie să se supună ordinelor date de către o fiinţă umană atât timp cât ele nu intră în contradicţie cu Legea 1.

Legea 3:
Un robot trebuie să-şi protejeze propria existenţă, atât timp cât acest lucru nu intră în contradicţie cu Legea 1 sau Legea 2.