Mutarea

Îmi place Ingmar Bergman şi îmi plac filmele lui.
Este un regizor ce pune accent pe detaliu şi ignoră cadrele largi, cadrele cu elemente statice ce nu fac parte din acţiunea momentului.
Dacă aş fi regizor aş marşa pe şcoala bergmaniană.
Dar cum nu sunt îmi place să fac cadre de genul asta. Din cauza asta prefer să fac mai mult spre macro decât portret.

Acum ceva timp am trecut prin Cişmigiu cu intenţia de de a face cadre de genul asta.
Am mers la plesneală şi mi-a ieşit. Duzina de îngeri iar mi-au pus piedică la momentul potrivit.
Doi chibiţi tinerei, aterizaţi de pe altă planetă, comentau cât de neinteresant este şahul şi că nu văd de ce îi acord toată atenţia mea. Cum îmi place mie să zic despre astfel de personaje: “este şi ei oameni”.