Ziua cea mai lungă (III) Episodul AC/DC

Deşi eram obişnuiţi cu întârzierile concertelor se pare că duminică trenul AC/DC a avut origini japoneze. La ora 21:00 concertul a început.




La început a fost un desen animat cu Angus drăcuşor , Brian Johnson, două mademoiselle înfierbântate şi trenul AC/DC care gonea către spectacol.



Apoi ecranul s-a împărţit în două şi a intrat locomotiva AC/DC de 3.5 tone.
Şi a început prima piesă Rock N' Roll Train




Brian Johnson a fost la înălţime şi a arătat încă odată că el este urmaşul lui Bon Scott.
Chiar şi la 62 de ani poate să cânte precum acum treizeci de ani când se alătura formaţiei.







Angus Young chiar şi la 55 de ani rămâne tânărul cu uniformă care reuşeşte să fie la fel de vioi precum în 1973.
Anul trecut pe 15 martie 2009 la Dortmund a susţinut un recital de treizeci de minute.
Din păcate noi nu am avut parte decât de zece minute.



Pe Hells Bells a coborât clopotul de 2 tone. Şi l-am văzut pe Brian cum se agaţă de sfoară pentru a trage clopotul.




Pe Whole Lotta Rosie a apărut Rosie călare pe locomotivă. Cum spunea Johnson, “Şi acum vă prezint o prietenă… Rosie.”
Un manechin uriaş care mişca din picior în ritmurile melodiei.


Per ansamblu a fost un concert extraordinar cu o organizare aproape vestică.
Nici măcar cititorul de coduri de bare şi tipa tălâmbă care îmi zicea că e îi pare valabil biletul dar că nu il citeşte aparatul, nu au reuşit să îmi strice cheful deşi am fost nevoit să fac un drum până la cortul organizatorului pe a primi pe spate o ştampilă cu ACCES GARANTED.