După Armageddon în Vama Veche

De fiecare dată ne trezim la realitate mahmuri şi plini de julituri în coate.
Noaptea de ieri a fost de pomină, ziua de azi este pe principiul: “Supravieţuieşte cine poate”.
În urma unora nu mai rămâne nimic. Nici iarba nu mai răsare la umbra lor. La ce bun să lase ceva urmaşilor când ei se ghidează după principiul: “Trăieşte clipa!”
Mai încolo suntem noi minoritatea ce înghiţim în sec şi ne agăţăm de primul răsărit precum înecatul de un fir de aţă găsit în pustietatea apăsătoare a apelor.
Ce a rămas din locurile care ne plăceau mult? Mai nimic…
Arăta precum o femeie frumoasă de îţi picau plombele când o vedeai dar care a fost siluită în timp de către chirurgul estetician şi injectată cu substanţe pentru femeile uşoare. Astăzi îi mai lipseşte doar mătura pe care să îşi ia zborul şi să fugă în zare să sperie sugarii.