Povestea căpşunilor

Într-o zi Căpşunel băgând de seamă că e singur a plecat în lume să îşi caute norocul.
Era tânăr şi frumos şi nimic nu-i sta în cale.
Povestea ne spune că a pribegit aşa ani şi ani, prin locuri neântrebate, prin soare şi prin furtună.



După un timp în nu-ş ce colţ de lume a găsit-o pe ea. Căpşunica singurica i-a sărit prima în faţă din multitudinea de naţii… Semănau în tot şi-n toate. Precum două picături de rouă în dimineţile de primăvară. Şi se aveau unul pe altul precum luna doar pe soare.



Peste ani şi peste vremuri apăru şi Căpşuneaţă. Ăl mai mic din tot neamul. Şi mai vesel decât oricare.