Sânzienele

Obiceiurile legate de Sânziene se pierd în negura timpului. Sunt datini autohtone, al căror nume originar dac s-a pierdut. S-a păstrat cel roman Sânziana, de la Sancta Diana.
Sărbătoarea de Sânziene este ţinută ziua pe 24 iunie şi ţine până la ora 04:00 am a zilei de 25 iunie .
Ea este legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi pastrează în ea un amestec fascinant de creştinism şi păgânism.
Vegetal sânzienele sunt plantele cu flori galben-aurii şi plăcut mirositoare. Ele cresc prin livezi, păşuni, margini de păduri şi poieniţe. Însoţite de muzică fetele aduna florile de Sânziene în buchete, din care împletesc cununi circulare şi cruciforme sau le strâng în bucheţele. Acestea sunt aduse în sat, unde se aşază pe porţi, uşi, ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar în straturile de legume, în credinţa ca ele vor ocroti casa şi gospodăria de puterea forţelor malefice, totodată sunt şi aducătoare de noroc.
În noaptea de Sânziene, femeile pornesc în plină noapte spre locuri ştiute numai de ele pentru a aduna ierburi. Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credinţa ca vor fi sfinţite şi prin aceasta vor fi curăţite de influenţele negative.
Fetele îşi pun flori de Sânziene neâmpletite sub căpătâi. În această noapte, ele îşi vor visa ursitul.
Înainte de răsăritul soarelui, fetele şi băieţii se apropie de vite. Cununile sunt aruncate în coarnele vitelor. Dacă se opreşte pe cornul unei vite tinere, se va mărita cu un tânăr, dacă de opreşte la o vită bătrână, va lua un om mai în vârstă.
În ajun de sânziene fetele care vor să se mărite şi băieţii care vor să se însoare se întâlnesc. Baieţii fac ruguri, aprind făclii şi le învârtesc în sensul mişcării soarelui, strigând:
"Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea - floare,
Galbenă, mirositoare,
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească."

A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele cu florile de Sânziene la pălarie, în semn ca au văzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i interesează. Ei cantă, chiuie şi strigă:
"Du-te, Luna, vino, Soare,
Ca tragem la-nsuratoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvarlite."