Astăzi acei scriitori care ne prezintă aspecte din viaţa şi cultura indiană nu mai sunt priviţi drept nişte apariţii exotice, datate simplului fapt ca provin din Orient.
India este cunoscută la noi mai mult filmele în care toţi, de la actori până la ultimul figurant, cântă şi dansează, filme care nu sunt pe gustul meu, aş prefera mai degrabă să revăd a Şaptea pecete a lui Bergman.
Jhumpa Lahiri iese din acest tipar, poate şi datorită faptului că rădacinile sale provin dintr-o regiune mai specială indiei, Bangladesh, această regiune şi-a câştigat autonomia faţă de India şi Pakistan în 1947, respectiv 1971.
Desi părinţii autoarei au emigrat în America când aceasta avea câţiva ani, autoarea pastrează valorile culturale indiene, atat influenţele orientale cat şi cele dobândite în ţara care a primit-o cu braţele deschise, ambele ţări şi-au lăsat o amprentă pozitivă în scrierile autoarei.
Aceasta este cartea sa de debut, fiind o colecţie de nouă povestiri ce are ca drept protagonişti în primul rând pe indienii imigranţi în Statele Unite. La o primă privire poveştirile urmăresc viaţa obişnuită a oamenilor, tipice vieţii unor oameni care par să nu iasa în evidenţă prin ceva ieşit din comun. Unicitatea momentului în care are loc fiecare eveniment prin care trec personajele dezvaluie faptul ca aceşti oameni nu sunt cu totul obisnuiti, de multe ori ei sunt inadaptabili, intr-o goană continuă după valorile pierdute şi pe care nu le regăsesc.
Fiecare povestire relatează un eveniment ce ar putea avea loc în o sută de alte părţi ale globului în aceeaşi zi, însă un aspect excepţional al acestora se datorează faptului că, la final, acesta reuseşte să schimbe viaţa protagonistului principal. Fie că este vorba de tanarul care nu a vazut niciodata ţara părinţilor săi, tinerii căsătoriţi care locuiesc în America, de menajera unui bloc din Calcutta sau de familia sosită în vizită în India, fiecare personaj caută să se regasească cumva.
Indiferent dacă reuşesc sau nu să se apropie de ceea ce au pierdut odată cu înstrainarea faţă de tradiţiile indiene, personajele reuşesc să iasă din tiparele obişnuite. Autoarea prezintă subtil modul în care imigranţii indieni îşi reneagă propria cultură după ce intră în contact cu cultura americană artificială.
Imi faci pofta de citit.
RăspundeţiŞtergere