Cartea de luni (XLI) [În Arcadia]

Dacă nu sunteţi pregătiţi să intraţi în camera unde o să fiţi scanaţi cu raze X de către Ben Okri, atunci este mai bine să nu citiţi această carte. Dacă vă e teamă că umblă cineva cu lanterna printre spaimele cele mai ascunse nu trebuie să deschideţi această carte. Pentru că paginile ei nu sunt mereu de hârtie, din când în când sunt de sticlă, iar pe partea cealaltă a sticlei este aplicată o folie de argint. Mai clar, din când în când paginile devin oglindă. Şi anume, oglinda care vede pâna-n interior, o oglindă pe care nu o puteţi înşela. Şi nici ea nu vă înşală! Veţi vedea acolo gânduri de care aţi uitat, îndoieli despre care credeaţi că au dispărut. Fragmente de întuneric pe care nu a reuşit nici o rază lumină să le spulbere. Cartea aceasta este periculoasă! Otrăvitoare, de-a dreptul. Vă va duce pe cărari neştiute, vă va chinui, vă va biciui imaginaţia, vă va contrazice credinţele şi speranţele. Călatoria în Arcadia nu are loc! Totul e o mare înşelătorie, o punere în şcenă care să vă atragă atenţia, să vă ducă pe piste false, să vă slabească imunitatea. Nu vă uitaţi că e cam subţire (şi lamele de Toledo sunt subţiri!), şi asta face parte din trucurile autorului. El, de fapt, vrea să fondeze o nouă erezie şi, cu cartea asta, vă atrage într-o cursă. Nu vă pierdeţi cumpătul, nu vă desfaceţi centurile de siguranţă, nu vă bazaţi pe experientele anterioare. Pentru că, aici, în Arcadia, legile logice sunt abolite, raţiunea este ameţită şi stă la masă cu un iluzionist de mare clasă.