Piesa de teatru 2

Am muncit la ea un an şi în sfârşit după multe adăugiri şi corectura finală este gata. Îmi place să spun despre ea că este dubioasă… : ))
Dramaturgia mea a ajuns la final, cel mai greu moment, poate de asta Gogol şi-a aruncat al doilea manuscris din Suflete moarte în foc, dar comparaţia este prea exagerată căci el este mare şi eu sunt mic.
Pe 13 noiembrie vă invitam să vă spuneţi părerea despre ce titlu aţi alege dacă aţi scrie o piesă de teatru, vă dădeam atunci trei subiecte pentru ea: lumi paralele, inechitate socială şi noapte. Recunosc că am omis şi timpul…

Un scurt fragment din ea:

“*Din dreapta intră Povestitorul, de cum se zăreşte începe să vorbească.*
- Am nevoie de o lampă. Oare mi-o poate oferi cineva? Vreau ca această lampă să îmi lumineze paşii şi să mă facă să găsesc drumul corect ce mă duce acolo unde aştept de atât timp.
Istoria locului acesta este scrisă cu paşii mei însângeraţi. Am marcat cu sângele meu toate potecile care nu au fost bune şi care la final mi-au oferit doar grimase de neputinţă şi uneori ca premiu lacrimi. Din păcate potecile care nu sunt bune sunt din ce în ce mai multe şi se întind cu o progresie care l-ar lăsa cu gura căscată chiar şi pe cel mai mare matematician.”

© Costea Mircea