Prin Bucureşti dacă eşti străin şi te rătăceşti poţi schimba imaginile în doar câteva secunde: de la grotesc la arhitectură de calitate, de la case cochete la ruinele ce odinioară erau case frumoase.
Dacă porniţi din apropriere de Grădina Cişmigiu şi o cotiţi pe Strada Luigi Cazzavillan, apoi o luaţi în stânga pe Strada Transilvaniei, până daţi de Strada Popa Tatu, acolo la Nr. 60 se află această casă. Drum lejer pe jos...cam 10-15 minute.
Pe strada asta am găsit o casă de muncitori dintr-un cartier fost muncitoresc, nu mă refer la cei din epoca comunismului, una dintre ultimele rămase în picioare şi păstrată în forma iniţială, intrarea în casă se face pe nişte scări ce au ca terminaţie câte un leu de o parte şi de alta a lor. Nu are o arhitectură care să iasă în evidenţă dar rămâne una dintre casele vechi ce păstrează aerul acelei epoci apuse prea devreme. Astăzi adăposteşte o Cooperativă de producţie textile.




Și mie îmi place să privesc casele- îmi imaginez și povești de viață, unele vorbesc cu ferestrele, altele au câte o potecuță , de la poartă până în dreptul ușii..
RăspundeţiŞtergereps. am și scris o poveste despre o căsuță , în dreptul căreia mă opresc adesea!
Seară frumoasă!!
În loc să-i prinzi pe aia de dormeau când trebuiau să toarne asfaltul...
RăspundeţiŞtergere@INCERTITUDINI
RăspundeţiŞtergereSeară frumoasă!!
@Cătălin
Este şi ei oameni...
o stiu...
RăspundeţiŞtergeresunt atatea case frumoase in Bucuresti care isi pierd identitatea...care si-au pierdut deja suflul si se vor sfarma incet si probabil pentru totdeauna...