Ne uităm istoria mult prea repede. Suntem un popor teribil de ciudat şi ne place să facem praf tot ce nu aduce resurse financiare.
Bocancul greu al nepăsării distruge încă odată un simbol al “Micului Paris”.
Pe strada Temişana numărul 4 se află casa Luigi Cazzavillan. Ansamblul format din scuarul, conceput în manieră italiană, şi fronturile clădirilor din jur este tipic pentru Bucurestiul începutului de secol XX.
Ca fondator în 1884 al ziarului Universul, italianul stabilit în Bucureşti, a contribuit substanţial la viaţa intelectuală a României moderne: casa, scuarul şi strada botezate cu numele lui formând, pe bună dreptate, o parte importantă a istoriei orasului.
Numele arhitectului nu este cunoscut. Se ştie, însă ca cele două corpuri de clădire, cel dinspre parc şi cel dinspre strada Temişana, au fost construite între 1901 şi 1911.
Combinaţia de stiluri arhitecturale, decoraţia fantezistă şi proporţiile armonioase sunt tipice pentru arhitectura de calitate a Bucurestiului de început de secol XX. Parterul clădirii este mai degrabă în stil clasicist, larg răspândit în Bucureştiul de sfârşit de secol XIX, cu bosaje în mortar, cu ferestre mari, semicirculare, decorate cu mascheroane şi parapeţi decorativi.
Surprinzător este aspectul etajului întii, în stil gotic-bizantin, amintind de aspectul unui palazzo veneţian, cu decoraţii în stuc la încadramentele ferestrelor ce se sprijină pe delicate coloane în torsadă.
Combinaţia celor două stiluri într-o singură cladire pare să reflecte viaţa italianului stabilit la Bucuresti şi caracterul eclectic al orasului de pe Damboviţa aflat la răscrucea dintre Orient şi Occident.
Astăzi casa stă să moară sub ochii trecătorilor: schelele de lemn se proptesc nesigur de zidurile jupuite, un cearceaf atârnă trist pe faţadă anuntând pericolul iminent de prabuşire.
Actualul propietar are dureri cornice în cot. La ce îi trebuie un monument? Terenul de sub ea este mai valoros. După unii se învârte în jurul sumei de 1.5 milioane de euro.
