Mie mi-au plăcut cum au sunat deşi îi ştiam vag. Mi s-au parut interesanţi aşa că o să le iau discografia să pot să o disec la rece. Starea de spirit generală: Trezire după somn. Stone Sour sunt o formaţie de Grunge înfinţată în 1992 în USA. Versurile lor cuprind o combinaţie de influenţe de la Slipknot, Soulfly, Black President, Isaac James. Discografia lor arată aşa: 2002 Stone Sour 2006 Come What(ever) May 2010 Audio Secrecy
Am fost printre singurii care ştiau ce înseamnă spiritul Anathema. Restul dădeau aplauze pe la mijlocul melodiei. Anathema nu este genul de formaţie de la care să ceri focuri de artificii şi să stea în cap. Ai putea să îi pui să cânte chiar şi într-o sală de operă, sunt sigur că ar face faţă oriunde. Sunt o formaţie intelectuală cu versuri gândite în dimineţile târzii de toamnă. Mă bucur pentru că am avut ocazia să îi ascult încă odată pe băieţii din Liverpool şi pe colega lor Lee Douglas. Starea de spirit generală: Snobism. Anathema sunt o formaţie de Death Metal Melodic înfinţată în 1990 în Anglia Versurile lor sunt despre iubire, destine tragice, disperare. Discografia lor arată aşa: 1993 Serenades 1995 The Silent Enigma 1996 Eternity 1998 Alternative 4 1999 Judgement 2001 A Fine Day to Exit 2003 A Natural Disaster 2010 We're Here Because We're Here
Au început bine dar au devenit în scurt timp greu de ascultat pentru că plictiseau. Din păcate au fost aduşi în locul lui Heaven And Hell, păcat :(. Starea de spirit generală: Mediocru Luna Amară sunt o formaţie de Alternativ înfinţată în 1999 în România. Versurile lor sunt despre anarhie şi inechitate socială. Discografia lor arată aşa: 2004 Asfalt 2006 Loc Lipsă 2009 Don't Let Your Dreams Fall Asleep
Astăzi mă duc la Cinemateca Română, sala Eforie. Am aflat târziu de festival. Ieri eram în curs de refacere după trei zile. Aşa că astăzi şi mâine mă duc să îmi clătesc ochii şi să îmi deschid sufletul şi mintea către Japonia.
Mihail Sebastian este cunoscut publicului românesc ca unul din cei mai buni dramaturgi români datorită pieselor “Steaua fără nume”, “Jocul de-a vacanţa”, ”Ultima oră”, însă opera sa se distinge în peisajul literaturii române interbelice şi prin romanele de dragoste “Oraşul cu salcâmi” şi “Accidentul”. Manuscrisul iniţial al romanului Accidentul, care cuprindea cinci capitole, i-a fost furat scriitorului în timp ce era în Franţa. Povestea de dragoste din Accidentul îi are în vedere pe Nora, rănită într-un accident de tramvai, şi pe Paul, cel care fără prea multă tragere de inimă şi entuziasm, îi oferă o mână de ajutor conducând-o acasă. În apartamentul ei, Nora află cu surprindere că Paul împlinea 30 de ani chiar în ziua respectivă. Deşi acesta nu-i refuză compania, relaţia dintre cei doi nu decurge foarte uşor, el suferise o decepţie în dragoste cu ceva timp în urmă. Rezervat şi încă marcat de trecut, Paul trece pe parcurs peste amintirile dureroase cu ajutorul Norei, hotărâtă să-l trezească la viaţă şi să nu renunţe la sentimentele dintre ei; excursia la munte propusă de Nora este cea care îl vindecă pe Paul şi îl apropie de ea. Plină de sensibilitate povestea se înfăţişează firesc şi atrage prin misterul care îl înconjoară pe Paul, şi prin ideea de salvare emoţională reprezentată de relaţia sa cu Nora. Cu siguranţă este unul din cele mai bune romane româneşti de dragoste.
Au revenit în România după o pauză de doi ani. Au promis că vor reveni la următorul album care va apărea la anul. Au fost cum îi ştim de pe casetele vhs trase de la amici şi mai nou din concertele luate de pe torrents. La final am rămas cu regretul că nu au mai putut cânta încă două sau chiar trei ore. Starea de spirit generală: Excelent! Metallica sunt o formaţie de Thrash Metal înfinţată în 1981 în USA. Versurile lor sunt bune pentru cei ce sunt deschişi la minte şi nu ascultă porcării tipice mahalalei cu nume de România. Discografia lor arată aşa: 1983 Kill 'Em All 1984 Ride the Lightning (1984) 1986 Master of Puppets 1988 ...And Justice for All (1988) 1991 Metallica 1996 Load 1997 ReLoad 2003 St. Anger 2008 Death Magnetic
Au sunat fff bine şi concertul a fost demenţial. Am aşteptat cu toţi să vină Slayer în România şi asteptarea destul de lungă nu ne-a fost înşelată. După un asemenea concert nu poţi decât să îţi tratezi rănile cu zâmbetul pe buze. Starea de spirit generală: Excelent! Slayer sunt o formaţie de Thrash Metal înfinţată în 1981 în USA. Versurile lor abordează teme de pe urma cărora preoţii pot face icter sau pot muri de inimă rea. Discografia lor arată aşa: 1983 Show No Mercy 1985 Hell Awaits 1986 Reign in Blood 1988 South of Heaven 1990 Seasons in the Abyss 1994 Divine Intervention 1996 Undisputed Attitude 1998 Diabolus in Musica 2001 God Hates Us All 2006 Christ Illusion 2009 World Painted Blood
Afonii veniţi la concert pentru a-şi vedea văcuţa plină de coşuri salivând după trupeţi au zis că au sunat dezacordaţi. Mă întreb la câte concerte fără promovare au fost? A fost un concert de ţinut minte şi de povestit nepoţilor, Mustaine dovedind că este un mare chitarist iar vocea nu este mai prejos. Starea de spirit generală: Excelent! Megadeth sunt o formaţie de Thrash Metal înfinţată în 1983 în USA ce a activat până în 2002, Dave Mustaine a plecat apoi la Metallica, a revenit în 2004 şi face şi astăzi istorie. Versurile lor abordează teme despre literatură, religie, politică sau istorie. Discografia lor arată aşa: 1985 Killing Is My Business... and Business Is Good! 1986 Peace Sells... but Who's Buying? 1988 So Far, So Good... So What! 1990 Rust in Peace 1992 Countdown to Extinction 1994 Youthanasia 1997 Cryptic Writings 1999 Risk 2001 The World Needs a Hero 2004 The System Has Failed 2007 United Abominations 2009 Endgame
Anthrax au venit în sfârşit în România. Cine i-a pierdut a făcut o mare prostie pentru că timpul este scurt iar viaţa se sfârşeşte brusc. Din păcate doar 50% dintre spectatori au înţeles ce înseamnă cu adevărat formaţia asta. Păcat :(. Starea de spirit generală: Excelent! Anthrax sunt o formaţie de Thrash Metal înfinţată în 1981 în USA. Versurile lor abordează teme diverse fiind de o calitate excelentă. Discografia lor arată aşa: 1984 Fistful of Metal 1985Spreading the Disease 1987 Among the Living 1988 State of Euphoria 1990 Persistence of Time 1993 Sound of White Noise 1995 Stomp 442 1998 Volume 8: The Threat Is Real 2003 We've Come for You All
Au început bine dar au dat-o în bălării. Nu am înţeles de ce au băgat formaţia asta la un festival de genul ăsta. Probabil pilele? Ştiu câteva formaţii din underground din România care sună mult mai bine şi meritau să fie acolo. Chiar şi Liviu Hoisan, fost membru Tectonic, suna mai bine cu al lui Comandorul Hoisan. Starea de spirit generală: Sunteţi varză! Viţa de Vie sunt o formaţie de Punk Rock înfinţată în 1996 în România Versurile lor sunt tipice formaţiilor cu aiere de vedeţi şi de o prostie cruntă. Discografia lor arată aşa: 1997 Rahova 1999 Fenomental 2001 Exxtra 2002 Doi 2004 9704 2007 Egon 2010 Fetish
Deşi au fost şi cârcotaşi care plângeau după U.D.O, majoritatea au fost încântaţi de ce au făcut băieţii pe scenă... Starea de spirit generală: Waw, există viaţă şi după defunctul… Accept sunt o formaţie de heavy metal înfinţată în 1968 în Germania. Versurile lor sunt despre metal, teme sociale. Discografia lor arată aşa: 1979 Accept 1980 I'm a Rebel 1981 Breaker 1982 Restless and Wild 1983 Balls to the Wall 1985 Metal Heart 1986 Russian Roulette 1989 Eat the Heat 1993 Objection Overruled 1994 Death Row 1996 Predator 2010 Blood of the Nations
Au venit cu opt boxe mari care au zguduit dinţii, plămânii şi au miscat hainele de pe oameni. Au sunat bine deşi uşor înfundaţi ca sunet. Starea de spirit generală: Excelent! Manowar sunt o formaţie de heavy metal înfinţată în 1980 în USA. Versurile lor conţin teme despre război. Discografia lor arata aşa: 1982 Battle Hymns 1983 Into Glory Ride 1984 Hail to England 1984 Sign of the Hammer 1987 Fighting the World 1988 Kings of Metal 1992 The Triumph of Steel 1996 Louder Than Hell 2002 Warriors of the World 2007 Gods of War
Au sunat bine de la început. Chitaristul din dreapta a făcut show tot timpul concertului. Au prestat ca de fiecare dată în nota lor pozitivă. Starea de spirit generală: Bravo! Volbeat sunt o formaţie înfinţată în Danemarca în 2001 Versurile lor sunt despre iubire. Discografia lor arata aşa: 2005 The Strength/The Sound/The Songs 2007 Rock The Rebel/Metal The Devil 2008 Guitar Gangsters & Cadillac Blood
Au sunat precum un disc de vinil prăfuit pe care îl ştii de la cap la coadă şi te-ai plictisit de el. Eu mă aşteptam la mai mult de la ei. Poate că au dat totul în februarie când au concertat în Cluj. Starea de spirit generală: Hai cu următorii! Paradise Lost sunt o formaţie de death metal înfinţată în 1988 în Anglia. Versurile lor sunt lucruri considerate de unii mai slabi de îngeri ca având tentă anti-socială. Discografia lor arată aşa: 1990 Lost Paradise 1991 Gothic 1992 Shades of God 1993 Icon 1995 Draconian Times 1997 One Second 1999 Host 2001 Believe in Nothing 2002 Symbol of Life 2005 Paradise Lost 2007 In Requiem 2009 Faith Divides Us - Death Unites Us
Au sunat bine deşi mulţi nu dădeau nici două cepe degerate pe ei înainte. Eu am fost printre puţinii ce ascultaseră discografia băieţilor. Aşa că ştiam ce se va întâmpla pe şcenă. Starea de spirit generală: surprindere pozitivă Orphaned Land sunt o formaţie de death metal înfinţată în 1991 în Israel. Versurile lor îmbină creştinismul, iudaismul şi islamismul pe muzică rock. Discografia lor arată aşa: 1994 Sahara 1996 El Norra Alila 2004 Mabool 2010 The Never Ending Way of ORwarriOR
Pe Calea Griviţei la numărul 107 se află una dintre cele şase clădiri din Bucureşti în stilul art-noveau de la început de secol XIX. Libertatea de creaţie a artistului amestecă elemente fantastice şi se tinde spre tendinţa de a pune în evidenţă toate unghiurile casei prin elemente de arhitectură unice şi greu de imitat în zilele noastre. Geometria este reprezentată foarte bine pe casele de acest gen cu cu elemente caracteristice, cum ar fi dinamic, ondulator, si liniile fluide si ornamente geometrice. În Riga, casele de genul acesta sunt îngrijite şi statul are grijă să nu fie afectate. În Bucureşti sunt distruse de nomazii ce au găsit un loc de odihnă în casele de valoare şi de nepăsarea statului.
PS:Mă pregătesc să plec la Sonisphere România. Vă mulţumesc anticipat pentru comentarii :)! O să vă răspund imediat ce am să mă întorc de la festival.
Obiceiurile legate de Sânziene se pierd în negura timpului. Sunt datini autohtone, al căror nume originar dac s-a pierdut. S-a păstrat cel roman Sânziana, de la Sancta Diana. Sărbătoarea de Sânziene este ţinută ziua pe 24 iunie şi ţine până la ora 04:00 am a zilei de 25 iunie . Ea este legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, şi pastrează în ea un amestec fascinant de creştinism şi păgânism. Vegetal sânzienele sunt plantele cu flori galben-aurii şi plăcut mirositoare. Ele cresc prin livezi, păşuni, margini de păduri şi poieniţe. Însoţite de muzică fetele aduna florile de Sânziene în buchete, din care împletesc cununi circulare şi cruciforme sau le strâng în bucheţele. Acestea sunt aduse în sat, unde se aşază pe porţi, uşi, ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar în straturile de legume, în credinţa ca ele vor ocroti casa şi gospodăria de puterea forţelor malefice, totodată sunt şi aducătoare de noroc. În noaptea de Sânziene, femeile pornesc în plină noapte spre locuri ştiute numai de ele pentru a aduna ierburi. Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, se duc la biserică, cu credinţa ca vor fi sfinţite şi prin aceasta vor fi curăţite de influenţele negative. Fetele îşi pun flori de Sânziene neâmpletite sub căpătâi. În această noapte, ele îşi vor visa ursitul. Înainte de răsăritul soarelui, fetele şi băieţii se apropie de vite. Cununile sunt aruncate în coarnele vitelor. Dacă se opreşte pe cornul unei vite tinere, se va mărita cu un tânăr, dacă de opreşte la o vită bătrână, va lua un om mai în vârstă. În ajun de sânziene fetele care vor să se mărite şi băieţii care vor să se însoare se întâlnesc. Baieţii fac ruguri, aprind făclii şi le învârtesc în sensul mişcării soarelui, strigând: "Du-te, Soare, vino, Lună Sânzienele îmbună, Să le crească floarea - floare, Galbenă, mirositoare, Fetele să le adune, Să le prindă în cunune, Să puna la palarie, Floare pentru cununie, Babele să le rostească, Până-n toamnă să nuntească."
A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele cu florile de Sânziene la pălarie, în semn ca au văzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i interesează. Ei cantă, chiuie şi strigă: "Du-te, Luna, vino, Soare, Ca tragem la-nsuratoare, Cununile neursite, Zac sub hornuri azvarlite."
Privim în zare o rază de lumină dar uneori lumina este dătătoare de întuneric. La toţi ni s-a întâmplat măcar odată să nu ştim ce aşteptăm..., dar totuşi să rămânem acolo sus pe metereze... Fiecare are câte o aşteptare: Unii aşteaptă ceva. Alţii aşteaptă pe cineva. Ultimii nu aşteaptă nimic.
S-a născut la 4 aprilie 1932 în Zavraje, Rusia, din regiunea Kostroma. Este unul dintre cei mai buni cineaşti din lume. A jucat un rol important în dezvoltarea cinematografiei moderne prin poezia filmelor şi studiul timpului în filme. Cartea lui, Sculpting in Time, dzvoltă mai pe larg teroemele sale asupra timpului. Născându-se şi profesând într-un regim opresiv, Tarkovski s-a confruntat cu numeroase piedici de-a lungul carierei. Din cauza asta el are doar 7 filme şi câteva scurt-metraje făcute în anii studenţiei. În câteva filme arată publicului ostilitatea URSS, Andrei Rubliov, Oglinda şi Călăuza. După călătoria la Stockholm din iunie 1984 se hotărăşte să nu se mai întoarcă în URSS. Va anunţa asta pe 10 iulie 1984 în cadrul unei conferinţe la Milano. Între 1984 şi 1985 va locui la Berlin. În 1985 este descoperit cu cancer pulmonar. În 1986 este trimis la Paris pentru radioterapie. Pe 16 decembrie este internat în clinica oncologică Hartmann din Neilly-sur-Seine, Paris. A decedat la 28 decembrie 1986 la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Sainte-Geneviève-des-Bois, Franţa.
Filmografia sa arată astfel:
Scurt metraje: Azi nu avem permisie 1958 – film studenţesc alături de A. Gordon Antarctida 1959 Compresorul şi vioara 1960
Documentare: Voiaj în timp 1983
Filme: Copilăria lui Ivan 1962 Andrei Rubliov 1966 Solaris 1972 Oglinda 1974 Călăuza 1979 – film distrus iniţial de către autorităţi. Nostalgia 1983 Sacrificiul 1986
Premii cinematografice: 1969 Cannes - Premiul FIPRESSCI, pentru filme în afara concursului, cu filmul Andrei Rubliov. 1980 Cannes – Premiul criticilor francezi, pentru filme în afara festivalului, cu filmul Călăuza. 1983 Cannes - Marele premiu special al juriului, premiul FIPRESSCI şi Premiul Juriului ecumenic, pentru filmul Nostalgia. 1986 Cannes - Marele premiu special al juriului, cu filmul Sacrificiul
Uite inteligentu! Rupe-i capu! Cam asta se vrea în ţara asta cu cei ce au o idee şi îşi încing creierul să găsească cele mai potrivite cuvinte pentru a-şi continua lucrarea. Unii lucrează o viaţă la o carte sau două. Fac eforturi să îşi strângă ban pe ban pentru a o publica şi spagă pentru editor şi diverşi angajaţi prin sinapsele cărora nu trec decât impulsuri primare. A impozita inteligenţa la fel ca restul meseriilor la care merge celebrul dicton: “pumnii mei minte nu are”, este de toată jena, dar ce să ceri unora votează după cât de bun a fost vinişorul aseară şi cât de zburdalnică a fost amanta… Cineva spunea că un popor sănătos este şi un popor citit. Dacă tu statule măreşti preţul la cărţi nu faci decât să creezi o prăpastie şi mai adâncă în mintea unui popor îndobitocit de televiziune. Teatrul, cărţile şi muzica clasică fac valoarea unei naţii. În ţările civilizate se tinde spre o ieftinire a acestor produse. La noi acestea se chinuie supraveţuiescă . Aţi văzut vreun actor care nu a ştiut să fie decât pe scândură să fie bogat? Aţi văzut vreun tenor bogat? La noi oamenii de valoare mor pe capete nebăgaţi în seamă. Sunt muzicieni români cunoscuţi şi apreciaţi afară dar pe care nu se dau doi bani aici. La final rămâne o urmă de regret pentru că statul din Bulgaria este mai cinstit şi mai inteligent şi lasă producţiile de orice gen cu taxe minime. PS: Eu aş impozita prostia, să vezi atunci cât de pline ar fi visteriile ţării…
Au venit ploaia prin curier. Toamna şi-a intrat în drepturi în plină vară. Cineva azi dimineată cu ironie spunea că: "Nu mai a plouat de mult..." Se pare că va ploua şi sâmbătă. Făcând o paralelă cu 2008, Metallica vor cânta iar în timpul unei furtuni...
Oraşul trist se pregăteşte să înfrunte himerele nopţii Lumini mai slabe, lumini mai puternice Drame şi bucurii Toate se petrec în cutiile de chibrituri Undeva lumina arde şi nu se ştie pentru cât timp În zare o lumină se stinge şi lasă în urmă doar plâns şi jale Toate fierb precum într-o oală Un amalgam ce vrea să se solidifice Poate fi oraşul meu Poate fi oraşul tău Noaptea poate ţine câteva ore Ori va ţine şase luni... Iubiri de-o noapte Iubiri ce se înfiripă într-o noapte şi ţin toată viaţa Peste toate se va aşterne istoria
Pe Calea Victoriei la numărul 107 se află fosta resedinţă a lui Barbu Dimitrie Ştirbei (1799-1869), mare logofăt şi domnitor al Ţării Româneşti între 1849-1853 şi 1854-1856. Palatul a fost construit între 1833-1835 de Michel Sanjouand, arhitecton al “Poliţii Bucurescilor”, şi primul arhitect francez stabilit pe malurile Dâmboviţei. Aspectul actual al palatului dateaza din 1892, când sub îndrumarea arhitectului austriac Friederich Hartmann este adăugat turnul dinspre Calea Griviţei şi etajul cu cariatide, ce completează, astfel, aspectul neoclasic al clădirii, remarcabil prin rigoarea şi rafinamentul decoraţiilor faţadei. Somptuoasele decoraţii interioare în stil Empire şi Biedermeyer au fost distruse după naţionalizarea din 1948. Între 1954 -1977 în palat a funcţionat Muzeul de Arta Populară, iar începind cu anii ’80 până în 1994 Muzeul Ceramicii şi Sticlei. Moştenitorii familiei Ştirbei recuperează Palatul în 2004 şi îl vând unui nou proprietar, care intentionează să-şi valorifice investiţia printr-un proiect imobiliar multifuncţional de dimensiuni gigantice: o clădire de sticlă înaltă de 38 de metri acoperind aproape în întregime grădina palatului şi strivind dimensiunea modestă a palatului. Pentru a face loc proiectului, noul proprietar demolează în noiembrie 2008 două clădiri anexe, imobilul din strada Banului nr. 2 şi cel din strada Budişteanu nr. 17, amândouă clasate monumente istorice, precum şi un corp de grajduri, unic în Bucureşti, şi pivniţele unde, la începutul secolului XX, familia Ştirbei depozita vinul din podgoriile proprii.
Ăsta este primul meu gând când privesc trandafirul. Este vară şi am aşteptat mult să vină. Deşi ninsorile, în număr de şase, au făcut oraşul mai curat şi aerul mai respirabil pentru plămânii noştri. Trebuie să ne bucurăm şi de culorile verii şi mai ales de parfumul florilor şi de serile lungi când timpul parcă stă în loc.
Jules Verne este cel mai popular dintre scriitorii francezi. S-a născut la 8 februarie 1928 în Nantes. Cartea Castelul din Carpaţi a fost publicată în 1892. O poveste romantică şi misterioasă în plină atmosferă revoluţionară a anilor 1848 în Transilvania. Aproape de satul Werst, undeva în Transilvania, se înalţă castelul în jurul căruia se învârte cartea. Castelul este părăsit după plecarea baronului Radu de Gorj. Intr-o zi se vede fum ieşind din castel şi o voce misterioasă se aude din Hanul La Regele Matei. Tânărul pădurar Nicu Deac şi doctorul Patac, deşi se tem, se îndreaptă cu paşi mari către castel dar în final reuşesc ca expediţia lor să devină un eşec. La scurt timp soseşte în Werst contele Francisc de Telec, care hoinărea prin lume pentru a uita de pierderea iubitei Silla. Aflănd de castel el se hotărăşte să plece spre el pentru a înfrunta himerele trecutului şi pe revoluţionarul transilvănean care l-a blestemat la nunta cu Silla. Contele maghiar cu mijloace tehnice misterioase obţine imaginea frumoasei cântareţe şi o învie în singurătatea castelului transilvănean. Dupa aceasta, cantăreaţa dispare. La final castelul explodează şi îl trimite pe Baronul Radu de Gorj în lumea celor drepţi care este înmormântat în cimitirul din Werst, cu toate onorurile vechii familii. Francisc este dus de Roşca în castelul de lângă Craiova unde şi-a dedicat întreaga viaţă îngrijirii lui Francisc.
Vis-a-vis de Biserica Amzei, în imediata apropiere a ambasadei Franţei din Bucureşti, Îşi trăieşte ultimele clipe una dintre cele mai valoroase clădiri aflate în patrimoniul naţional. Clădirea este construită în stilul Baroc. A reuşit să treacă peste două războaie mondiale, două cutremure mari, naţionalizarea comunistă, dar se pare că nu va supravieţui democraţiei… Casa se află pe strada Biserica Amzei la numărul 9-11. A fost ridicată la începutul secolului XX şi a aparţinut frumoasei curtezane “Miţa Biciclista”, pe numele ei real Maria Mihăilescu, aceasta şi-a câştigat renumele acesta pentru că în drumurile ei se ajuta de bicicletă, fiind prima femeie din Bucureşti care s-a plimbat cu bicicleta, o raritate scumpă în acele vremuri. Maria Mihailescu s-a născut în 1885 la Diţeşti, în judeţul Prahova. Toţi înnebuneau când aceasta apărea călare pe ”biţiclu”, pe Calea Victoriei. Ea a fost curtată de oameni celebri sau mai puţin celebri ai vremii. Regele Ferdinand i-a dăruit casa din Cristian Tell după o escapadă cu ea. În anii 40 s-a măritat cu generalul Al. Dumitrescu şi s-a mutat două străzi mai încolo pe strada care astăzi poartă denumirea de Biserica Amzei. Urmaşii au reuşit să câştige printr-un proces măsluit casa. Unul este cunoscut pe şcena politică sub numele de “bombonel”, şi a vândut alături de alţi urmaşi casa la nişte spanioli pe o sumă cu şase zerouri. Spaniolii nu par impresionaţi de valoarea arhitecturală şi ar vrea să o vadă la pământ pentru ca în loc să construiască o clădire din sticlă pentru birouri. Prin târg se zvoneşte că monumentului i se va da foc pentru a exista motive să fie dărâmat.
Clădirile se chinuie să supravieţuiască. Unele au trecut cu brio de cel puţin un război mondial. De cutremurul din 1977 nici nu s-au temut. Dar nu au putut să treacă de cel mai aprig duşman… NeOmul a făcut ca valoarea să se transforme în praf. Tot el a promovat arhitectura de Obor ce face din micul Paris, marea magherniţă cu influenţe de bazar...
Ne plac sculupturile ce ornamentează casele de valoare dar ne doare în cot când ele se prăbuşesc. Imaginea este făcută în centrul capitalei. La prima vedere nu este nimic anormal dar dacă vă uitaţi mai atent o să vedeţi cum nepăsarea face casă bună cu nesimţirea celor care ar trebuii să îndrepte fondurile către clădirile cu rang de monument ale capitalei. În zece ani dacă nu se face nimic nu o să mai vedem chipurile frumoase ce mângâie zidurile Universităţii Bucureşti. Să vă mai spun despre crăpăturile ce se lărgesc zilnic şi despre munca de restaurare făcută în dorul lelii? Nu cred că este nevoie. Peste ani o să avem un oraş trist cu blocuri din sticlă şi beton. Nu-i bai, avem 3D şi o să vedem la muzee poze cu vechile clădiri.
Scriitorul portughez José Saramago, laureat al premiului Nobel pentru Literatura in 1998, a murit vineri, 18 iunie, la vârsta de 87 de ani, în insula Lanzarote, în urma unei pneumonii care nu se mai vindeca. În ultimii ani, a fost spitalizat de mai multe ori într-o clinică din apropierea locuinţei sale de pe insula Lanzarote. În 1992, el a publicat Evanghelia după Isus Cristos, un roman polemic care reinterpretează viaţa Mântuitorului. Jose Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922, la Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modestă. Destinul său a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu premiul Nobel pentru Literatura în 1998. Uluitoare au fost seriile de ficţiuni alegorice, începute cu Pluta de piatră (1986) şi succedată de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Peştera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitenţele morţii (2005).
Toţi ai casei, mai mici sau mai mari se adună la ceasul când ziua se duce să viziteze şi alte zări. Asta au făcut şi răţuştele când suna clopotul ce anunţa înserarea.
Blitz extern: E-TTL II with EX series Speedlites, wireless multi-flash support
Senzor
Tip senzor: CMOS Rez. senzor (Mp): 15.1 Dimensiune senzor (mm): 22.3 x 14.9
Obiectiv
Focalizare: Auto Focus/ Manual Focus/ 9 puncte de focalizare (f/5.6 cross type at centre, extra sensitivity at f/2.8) Diafragma: Maxim f/5.6 Viteza obturator (secunde): 0-1/4000 sec (1/2 or 1/3 stop increments), Bulb Lentile: EF/EF-S Distanţă de focalizare (manual, cm): Pana 1.6x din distanta focala a lentilelor
Captare Imagine
Expunere: +/-2 EV in 1/3 sau 1/2 stop increments (poate fi combinat cu AEB) Rezoluţii foto: 4752 x 3168 2256 x 1504 3088 x 2056 RAW: 4752 x 3168 Sensibilitate ISO: AUTO(100-1600), 100, 200, 400, 800, 1600, 3200 Expandable to 6400 + H (approx 12800) in 1-stop increments Efecte foto: Auto, Portrait, Landscape, Close-up, Sports, Night Portrait, No Flash, Movie, Program AE , Shutter priority AE, Aperture priority AE, Manual, A-DEP Declanşare automată (sec): 2s, 10s+remote, 10s + continuous shots 2-10 Balans alb: Auto, Daylight, Shade, Cloudy, Tungsten, White Fluorescent light, Flash, Custom; White balance compensation:1. Blue/Amber +/-9; 2. Magenta/ Green +/-9. Format poze (tip fisier): JPEG: Fine, Normal (Exif 2.21 [Exif Print] compliant) / Design rule for Camera File system (2.0), RAW: RAW (14bit, Canon original RAW 2nd edition), Digital Print Order Format [DPOF] Version 1.1 compliant Fotografiere continuă: +/- 2 EV, 1/2 or 1/3-stop increments
Avem unele dintre cele mai frumoase tradiţii. Avem costume populare pentru care străinii fac sute sau mii de kilometri. Orientul este mult mai aproape de unii în tot cea ce fac decât latinitatea strămoşilor. Mulţi uită că strămoşii lor provin din Dacia liberă, şi bâjbâie prin noaptea din capul lor. Alţii cu nasul subţire sau cu ceafa lată proveniţi din slugile orientului îşi arogă acest drept în locul nostru.
Am ales istoria costumului din Maramureş pentru că sunt singurii care şi-au păstrat tradiţiile nealterate, deşi influenţele din Vechiul Regat au încercat să îi tragă şi pe ei în jos:
Costumele populare sunt mai bogate ornamentate decât în alte regiuni. Iile, deşi au aceeaşi croială, se deosebesc prin felul cum sunt montate şi aplicate broderiile. În ţinuturile din Maramureş, iile sunt încreţite în faţă prin fire colorate, formând astfel un galon de la răscroitura gâtului în jos, pe o distanţă de 13-15 cm în formă de trapez. Mânecile sunt montate la fel, încreţite pe linia de răscroitură a gâtului, iar pe linia de lungime sunt strânse prin acelaşi galon brodat îngust (2-3 cm) de unde porneşte volanul. Stilul portului popular din Oaş este cunoscut prin marea bogăţie a creaţiei populare. În croiala acestui costum şi în ornamentaţie totul exprimă optimism. Armonia culorilor este realizată în tonuri aprinse, roşul fiind culoarea predominantă. Costumul este împodobit cu motive ornamentale stilizate şi în figuri geometrice în roşu viu, combinat cu verde, galben, negru şi albastru. Cămaşa cu platcă brodată în formă dreptunghiulară este de o frumuseţe artistică deosebită. Această platcă este răscroită pe lângă gât şi are o lungime de 18-20 cm din linia de umăr, atât în partea din faţă cât şi în partea din spate, fiind ornamentată în întregime cu o broderie compactă. În partea din faţă are o bantă de 5-6 cm, care porneşte din linia de lungime a plătcii, până în talie. Banta este brodată cu aceleaşi motive ca şi platca. Mânecile sunt largi şi fixate în creţi bogaţi pe linia de răscroitura a braţului. Fustele sunt croite în linii foarte largi şi montate separat încreţite pe linia de talie pe un cordon lat de 6-7 cm, acoperit de broderie. Pe marginea de jos, aceste fuste sunt conturate cu 2-3 rânduri de galoane brodate şi se termină cu volănaşe late de 3-5 cm. Fotele din Maramureş sunt ţesute din lână de culoare roşie sau neagră şi cu dungi de mai multe culori, aşezate în linia orizontală. La unele costume fota din faţă este roşie şi cea din spate neagră, sau ambele negre. În partea de jos, pe o distanţă de 25-30 cm din margine, fota este garnisită cu diferite motive colorate alese în război, în care însă predomină roşu. Ilicele care se poartă peste costum sunt din piele, fără mâneci şi brodate în diferite Piepţii sunt foarte înguşti, în mijlocul feţei fiind depărtaţi unul de celălalt pentru a se putea vedea toată bogaţia broderiilor de pe ii. Aceste ilice sunt conturate pe margine cu un şiret sau cu o şuviţă îngustă de blană. Costumul popular de Maramureş se completează pe cap cu o basma din caşmir roşu brodată cu motive florale colorate, sau neagră cu motive roşii. Pe margini se termină cu franjuri de mătase.
Marile democraţii ascund în spatele lor comunismul. Vizibil sau mai puţin vizibil el constrânge cetăţeanul de rând să pactizeze cu sistemul. Aşa au gândit şi cei ce au făcut stencilsul doar că la noi nu mai există Ordinul Muncii, Clasa I, ci doar Ordinul Furtului în grad de Maior.
Afară sunt 40 de grade şi toate încep să fiarbă. Natura se ofileşte văzând cu ochii. Avem nevoie de alb. Avem nevoie de răcoare măcar o oră. O să dau comandă la zăpadă… Cine se bagă?
A fost construit între 1902-1906 pentru Elena Creţulescu, după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965), înlocuind vechea clădire a casei familiale care fusese construită în jur de 1718. În timp ce faţada palatului e aliniată la strada Ştirbei Vodă, spatele dă spre Cişmigiu, unde poate fi admirat în vârful unui mic deal. Palatul a fost cumpărat în 1927 de primărie care l-a folosit pentru diverse scopuri: între 1928-1928 a servit ca biroul prim ministrului; după care a adăpostit Muzeul de artă religioasă, închis în 1946. Din 1972 palatul adăposteşte sediul Centrului European de Învăţământ Superior al UNESCO. Ca multe alte palate din Bucureşti şi după cum era moda la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, stilul e eclectic cu accente de Renaştere franceză.
Toate imaginile şi textele aflate pe acest site ce prezintă semnătură sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia, în concordantă cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
