Istoria muzicii de calitate. Episodul VII (Jimi Hendrix)

Jimi Hendrix - Hey Joe


James Marshall "Jimi" Hendrix s-a născut pe 27 noiembrie 1942 în Seattle, Washington.
A un chitarist american, cântăreţ şi compozitor. Este considerat cel mai mare chitarist.
Dupa succesul iniţial în Europa, el a devenit faimos în Statele Unite în 1967 performanţă realizată la Monterey Pop Festival. Mai tarziu, Hendrix este cap de afiş în 1969 la Festivalul Woodstock şi Isle of Wight Festival din 1970.
Hendrix a fost primul chitarist ce a folosit pe tot parcursul turneului amplificatorul electric pentru a da o forţă metalică chitării. El a făcut populară pedala folosită de chitariştii de azi pentru a face terenul mai neted în solourile lor în special la curbe.
Influenţele lui Hendrix vin de la artişti precum: BB King, Muddy Waters, Elmore James.
El are influenţe de funk, jazz, rock’n’roll. Artistul declara: “Eu vreau să fac cu chitara mea ce Little Richard nu cu vocea lui”.
A fost propriul producător şi a reuşit să pună în practică efecte stereofonice şi a eliminat sunetele de fundal ce se găseau în înregistrările vremii.
La începutul anului 1966 în Cheetah Club din Broadway, Linda Keith prietena chitaristului Keith Richards, component The Rolling Stones, reuşeşte să se împrietenească cu Jimi Hendrix şi îl recomandă pe acesta managerului Andrew Loog Oldham, cel care era şi la The Rolling Stones. Mai târziu managerul merge la producătorul Seymour Stein şi îi lasă un vinil cu muzica acestuia. Lui Chandler i-a plăcut piesa Hey Joe şi a crezut cu tărie că va face din ea un hit ce va fi ascultat peste ani.
Acesta l-a dus pe artist la Londra şi i-a pus pe masă un contract în care se implica şi managerul trupei The Animals. Chandler l-a ajutat să pună pe picioare trupa The Jimi Hendrix Experience, alături de Hendrix în formaţie erau bassistul Noel Redding şi bateristul Mitch Mitchell. Hendrix a mai cântat alături de Pete Townshend şi Eric Clapton în proiectul numit Cream. În perioada aceasta se stabileşte în Londra şi are o relaţie de scurtă durată cu Kathy Etchingham, ce a durat până în februarie 1969, în urma acestei relaţii Kathy scrie o carte despre ce s-a întâmplat între ei.
Primul album al formaţiei Jimi Hendrix Experience a fost lansat pe 12 mai 1967 în Regatul Britanic şi s-a numit Are You Experienced. La scurt timp a fost lansat şi în USA şi Canada.
Tot în 1967 Jimi Hendrix Experience lansează al doilea album numit Axis: Bold As Love, albumul conţine efecte stereo de o înaltă calitate.
Jimi Hendrix Experience înregistrează la finele anului 1967 un album dublu numit Electric Ladyland ce va fi lansat în 1968.
Pe 18 februarie şi pe 24 februarie 1969, la Royal Albert Hall din Londra, ambele concerte au fost cu casa închisă, Jimi Hendrix Experience au avut ultimele două concerte în Europa.
În 1969 se produce rupture între trupă şi bassistul Noel Redding. Hendrix vorbeşte cu un vechi prieten din armată numit Billy Cox pe care îl pune la bass. Formaţiei i se mai adaugă între timp bateristul Ed Shaughnessy, chitaristul Larry Lee şi percuţionişti Juma Sultan şi Jerry Velez. Aceştia ţin turnee ce sunt înregistrate şi care au influenţe Gypsys, din aceste înregistrări iese albumul Band Of Gypsys din 1970.
Jimi Hendrix a consumat mereu cannabis şi alcool dar în 1968 după o aventură este iniţiat Linda Keith cu drogurile opiacee, aceasta îi da LDS-ul, devine repede imun la acest drog şi trece pe heroină. Din cauza infidelităţilor şi a scandalurilor provocate de consumul de stupefiante şi alcool Kathy Etchingham se desparte în 1969 de Hendrix.
Este prins de nenumărate ori cu droguri pe diverse aeroporturi. O prietenă are nevoie de copci după ce este lovită de catre Hendrix.
Pe 3 mai 1969 în Canada, pe Aeroportul Internaţional Toronto Pearson , este arestat după ce i se descoperă heroină şi haşiş în bagaje, i se pune o cauţiune de 10.000 de dolari. Este eliberat cu doar patru ore înainte de a începe concertul. El declară în faţa judecătorului că drogurile au fost puse în bagaj de către un vânzător.
Pe 18 septembrie 1970 Jimi Hendrix înghite nouă somnifere marca Vesperax. Doza normală fiind de o jumătate de comprimat. Este găsit mort de către o prietenă în camera lui de hotel din Samarkand Hotel, 22 Lansdowne Crescent, Notting Hill.

Discografie:

The Jimi Hendrix Experience

Are You Experienced (1967)
Axis: Bold As Love (1967)
Electric Ladyland (1968)

Jimi Hendrix/Band of Gypsys

Band Of Gypsys (1970) [album live]

Albume după moarte:

The Cry Of Love (1971)
Rainbow Bridge (1971)
War Heroes (1972)
Loose Ends (1974)
Crash Landing (1975)
Midnight Lightning (1975)
Nine To The Universe (1980)
Radio One (1988)
First Rays Of The New Rising Sun (1997)
South Saturn Delta (1997)
Valleys Of Neptune (2010)


Jimi Hendrix - Fire

Biserica Învierii Anglicană

Clădirea se află pe strada Pictor Arthur Verona. Poartă hramul Învierea Mântuitorului.
Este singurul lăcaş de cult anglican din Bucureşti destinat comunităţii britanice.
Planurile clădirii au fost întocmite de arh. V. Ştefănescu, clădirea imită arhitectura specifică englezească, locaţia a făcut ca planurile arhitectului să se schimbe şi să construiască o bisericuţă în loc de biserica din planurile iniţiale.
După terminarea războiului, cu ajutorul donaţiilor Episcopului de Gibraltar şi ale Reginei Maria, construcţia fost finisată şi dotată cu orgă şi mobilier comandate în Marea Britanie.
Prima slujbă în noua biserică a avut loc în aprilie 1920. Între 1940 şi 1944 în timpul ocupaţiei germane slujbele au fost suspendate.
Stilistic biserica face parte din epoca victoriană, fiind realizată în stilul gotic temperat.
Clădirea reprezintă un unicat arhitectonic pentru oraşul Bucureşti şi se află pe lista monumentelor protejate.

Palatul Bragadiru

Clădirea a fost începută în 1905. Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Palatul Bragadiru pentru angajaţii Fabricii de Bere. Palatul are 10.000 de metri pătraţi.
Crescând în sărăcie, cu o educaţie limitată dar un suflet extrem de generos şi întreprinzător, a dorit să ofere condiţii de odihnă şi distracţie angajaţilor săi.
Clădirea este compusă dintr-o sală de bal care poate funcţiona şi ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicărie, numeroase camere şi magazine la parter, fiind definită ca o structură impresionantă.
Palatul adună stilurile unor clădiri celebre: Camera de Comerţ, Palatul Poştelor, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC-ul) si Palatul de Justiţie.
Construcţia clădirii a fost încheiată în 1911.
Pe 11 iunie 1948 clădirea a fost naţionalizată de către regimul comunist. Fabricii i s-a schimbat denumirea în Fabrica de Bere Rahova. Numele fostului deţinător al fabricii a fost spart cu barosul de pe frontonul fabricii.
În 2003 descendenţii lui Dumitru Marinescu Bragadiru au revendicat imobilul conform Legii speciale 10/2001, au reuşit să îl dobândească.
Clădirea este declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor

Cartea de luni (XXX) [Florile răului]

Charles Baudelaire este un poet francez ce s-a născut pe 9 aprilie 1821 la Paris.
Versurile sale sunt inspirate din realitatea vremurilor. Parisul colcăia la periferii de lume de o calitate îndoielnică.
Baudelaire moare pe 31 august 1867, el a dus o lungă luptă cu sifilisul pe care a pierdut-o în final. Nici astăzi autorităţile din Franţa nu recunosc adevărata cauză a morţii sale. În actele de deces este trecută la cauze pneumonia.
El a reuşit să revoluţioneze întreaga lirică franceză şi europeană cu volumul de poezii: Les Fleurs du Mal. El va fi copiat mai târziu de mulţi poeţi.
Poeziile lui pun accentul pe stari indefinite, valorifică la maximum conceptul de reverie.

Din cartea aceasta vă propun o poezie care mie mi-a plăcut:

Un hoit

O, suflete-aminteşte-i priveliştea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În diminea a-aceea cu molcom cer de vară ;
Un hoit scârbos pe un prundiş zvârlit,

Îşi desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele şi, puhav de venin,
Nepăsător şi cinic, îşi deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.

Putreziciunea asta se răsfăţa la soare
Care-o cocea adânc şi liniştit
Vrând parcă să întoarcă naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit

Şi cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori ...
Simţind că te înăbuşi, ai şovăit deoadată
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pântec pe care muşte grase
Zburau greoi cu zumzete-ascuţite
Curgeau oştiri de larve ca nişte bale groase
De-a lungu-acestor zdrenţe-nsufleţite.

Cu legănări de valuri şi sfârâit de foale,
Zvâcnind şi opintindu-se din greu
Părea că trupul iar şi, umflat de-un suflu moale,
Trăieşte înmulţindu-se mereu.

Şi-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curgătoare
Sau un grăunte care, necontenit mişcat,
Se-nvârte ritmic în vânturătoare.

Aproape ştearsă, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schiţă ce tânjeşte
Pe pânză şi pe care artistul o reia
Şi doar din amintire o sfârşeşte.

Zeiţa

Cunoscută şi drept Vama Bucureşti antrepozite, o cladire pe care probabil mulţi bucureşteni n-au văzut-o niciodată.
Ea se găseşte în partea semi-abandonată a Căii Rahovei, de la Chirigiu spre centrul civic ceauşist.
Arhitectul este Giulio Magni, italian care a fost într-o perioadă arhitectul şef al Bucureştiului (ne-a mai lăsat Şcoala Comunală de la Şosea, Hala Traian, Nunţiatura Apostolică).
Astăzi în clădirea renovată se află Bursa de Mărfuri din Bucureşti.
Ea a fost renovată în 2008. În vârf a “crescut” o zeiţă. Statuia din vârf făcea parte din aspectul iniţial al clădirii, cea originală a fost distrusă, aceasta este doar o copie.
Replica a fost aşezată mai la dreapta, în mână are o suliţă de care unele minţi ce au avut mai mult spirit financiar decât arhitectural, au lipit un neon.

Puţin soare

Astăzi norii îşi fac de cap şi aerul este mai respirabil. Toamna a bătut la uşă iar noi i-am deschis.
Peste o lună vântul şi ploaia o să ne biciuie feţele. Şi vara o să rămână pe un CD cu imagini din vara ce tocmai a trecut.
Dar las că nici doamna toamnă nu o să stea mult şi apoi bătrâna iarnă o să îşi intre în drepturi. Apoi o să strigăm: “Hai cu vara!”


Lake Of Tears - Forever Autumn

Mofturi

Tinereţea este anotimpul exagerărilor. Lucrurile mici devin mari cât bulevardul Champs-Élysées.
Este în natura lor ca tinerii să îşi dorească să iasă în faţă chiar şi prin gesturi ce le trădează imaturitatea.
De ceva timp au apărut rockerii tineri surogat. Le ţine nebunia preţ de o vară, două, apoi îşi schimbă orientarea muzicală şi nu recunosc nici să îi pici cu ceară că au ascultat odată genul ăsta de muzică.
În urmă rămân zece-douăzeci de oameni ce nu frapează prin ţinuta excentrică dar care or să asculte şi peste douăzeci de ani acelaşi stil de muzică. În majoritatea cazurilor oameni de genul ăsta nu zic nu unui alt gen muzical dacă acesta are o urmă vagă de inteligenţă în versuri.

El Orfanato

Am văzut de curând El Orfanato un thriller psihologic. Acţiunea se petrece într-un orfelinat pentru copii cu nevoi speciale.
Laura este înfiată cu puţin timp înainte să se producă incidente în orfelinat.
Peste ani cumpără casa unde a locuit pe vremea când era copil, înainte de a fi adoptată şi vrea să aducă şase copii orfani în noul orfelinat. Ea se mută alături de soţul ei şi de fiul adoptat ce este infectat cu virusul HIV.
Laura descoperă că locul are un efect pozitiv asupra fiului ei şi că imaginaţia acestuia este din ce în ce mai dezvoltată. Acesta are un prieten invizibil ce este lăsat baltă pentru altul ce suferea de o malformaţie congenitală gravă.
Pe parcurs ce filmul evoluează se descoperă secrete ascunse de zeci de ani.
Una din îngrijitoare, asistente, era mama fiului cu malformaţii, în urma unui joc el se ascunde de copii în peştera din apropierea farului. Este găsit mort de către mamă şi aceasta hotărăşte să se răzbune pe copiii ce i-au trimis fiul la moarte ucigându-i unul câte unul.
Peste ani evenimentele se întorc împotriva Laurei şi locul ajunge să îi vrea trupul. Fantomele o doresc pe “Wendy” drept mamă, aceasta a crescut mare şi a ajuns la vârsta de 37 de ani, o vârstă biblică.
Guilermo del Torro are la bază povestea lui Peter Pan. Reuşeste să facă o poveste modernă în stilui caracteristic. Deşi este doar producător.

Relaxare

Fiecare se relaxează cum poate pe vreme caniculară.
Unii fac baie în fântânile de la Unirii, alţii invadează terasele după ce termină munca la multinaţionale, ultimii dorm duşi în iarbă la umbra unei tufe în aşteptarea serii.

Prietenie

Adesea cei mai buni prieteni sunt necuvântătoarele.
Pentru ei nu contează că părul nu îţi stă bine. Pentru ei bogăţia se rezumă doar la o privire zâmbitoare şi la o palmă caldă care să îi mângâie afectos.

Asta cred eu

Sistemul sanitar este în colaps şi duce lipsă de personal. Nu sunt de acord ca o singură persoană să plătească pentru greşelile unui grup.
Am văzut arestată veriga cea mai slabă şi care a păcătuit cel mai puţin în cazul Maternităţii Giuleşti.
Oare directorul spitalului poate să pună capul pe pernă?
Cei care au pus/îngrămădit 8 (opt) prize pe o jumătate de metru pot să respire? Normele învăţate la şcoala de electricieni spun altceva…
Cei ce au decis să disponibilizeze oameni mai au curajul mult să iasă în faţa noastră şi să ne sfideze considerându-ne pe toţi înapoiaţi? Pentru ei aş reinventa pedeapsa cu moartea.
Nu mi se pare normal ca pe un salon să existe doar o singură asistentă. Aşa cum nu mi se pare normal să faci atât caz că s-a dus la wc. Sunt nevoi fiziologice şi le înţeleg.
Nu înţeleg însă de ce nu existau două asistente pe salon.
Tu statule urât mirositor angajezi prostănaci ce plimbă foile prin Primării, Consilii Locale şi Ministere deşi te vaiţi că este criză?
Tu statule HOŢ, dai afară ce era bun în sistem şi le spui oamenilor de valoare: “Dacă nu vă convine plecaţi afară!”, elitele pleacă şi rămân doar scursurile şi câţiva nebuni ce se ambiţionează să supravieţuiască doar cu 700 de ron pe lună.
Caz clar de sfidare a populaţiei: în Primăria Sectorului 5 au fost angajate în primăvara asta două tăntici studente la SNSPA, Bucureşti, la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei, încă nu au terminat facultatea dar sunt pile venite din partea partidului aflat la putere aşa că totul se poate şi au intrat în pâine cu 1400 de ron ca începătoare. Din limbajul lor de studente eminente citez: “Ei este…“, “Ar trebuie să merge pus plicul”, etc.
Aşa că în loc să le dai la două idioate ce consumă aerul degeaba suma de 2800 de lei, tu statule mai bine dai banii aştia la un doctor şi o asistentă şi îi ţii în România.
Din păcate nesimţirea e mare şi noi murim pe picioare…

Uscat

Aşa arată zilele unora în timp ce alţii sunt verzi şi îi tratează cu ignoranţă pe cei ce se află în dificultate.

A venit toamna

Natura pendulează între verde şi galben.
Soarele ne mângâie aşa cum nu a făcut-o toată vara.
Ziua a început să obosească mai repede şi să lase nopţii mai mult spaţiu.
Este vară, una din ultimele zile…
Este toamnă, una din primele zile…

Cald

Fiecare se apără de căldură cum poate. La 35 de grade îţi vine să te ascunzi de soare.
El a ales să înfrunte soarele. De, poate ştie că toamna bate la uşă şi vrea să se bucure de ce a mai rămas din vară.

La final

Centrul după un concert “revoluţionar”, am avut zece ore de linişte în care am decis să vizitez şi oraşul.
Centrul mi-a lăsat cea mai bună impresie. Dacă staţi pe bancă şi priviţi cerul aveţi toate şansele să vedeţi avioanele trecând aşa cum nu o fac niciunde în ţară pentru că trec foarte aproape de sol.
Restul sunt amintiri ce le păstrez doar pentru mine.

Iron Maiden III

Discografie:

Iron Maiden (1980)
Killers (1981)
The Number of the Beast (1982)
Piece of Mind (1983)
Powerslave (1984)
Somewhere in Time (1986)
Seventh Son of a Seventh Son (1988)
No Prayer for the Dying (1990)
Fear of the Dark (1992)
The X Factor (1995)
Virtual XI (1998)
Brave New World (2000)
Dance of Death (2003)
A Matter of Life and Death (2006)
The Final Frontier (2010)

(Final)

Iron Maiden II

Iron Maiden este cea mai faimoasă trupa britanică şi cu cel mai mare succes la public, ea este din Regatul Britanic.
Formaţia a fost înfiinţată în 1975, dar adevărata trupă există din 1982 odată cu sosirea solistului Bruce Dickinson şi lansarea albumului The Number Of The Beast. Acest album intră direct pe primul loc în topurile britanice.
Grupul a fost de trei ori în România:
1995 octombrie (Bucureşti, Sala Polivalentă) – Blaze Bayley
2008 august 4 (Bucureşti, Stadionul Cotroceni) - Bruce Dickinson
2010 august 15 (Cluj Napoca, Polus Center) - Bruce Dickinson

Rămâne de amintit celebra frază pe care a adresat-o Blaze Bayley publicului din România în 1995: “Welcome Budapest!”



Componenţă actuală:
Bruce Dickinson – solist (1981-1993, 1999-prezent)
Steve Harris – bass (1975-prezent)
Dave Murray – chitară (1976, 1977-prezent)
Janick Gers – chitară (1990-prezent)
Adrian Smith – chitară (1980-1990, 1999-prezent)
Michael Henry “Nicko” McBrain – baterist (1983-prezent)

Foşti membri:
Paul Day – solist (1975-1976)
Dennis Wilcock – solist (1976-1977)
Paul Di'Anno – solist (1978-1981)
Blaze Bayley – solist(1993-1999)
Dave Sullivan – chitară (1975)
Terry Rance – chitară (1975-1976)
Bob Sawyer – chitară (1976)
Terry Wapram – chitară (1977)
Paul Cairns – chitară (1979)
Paul Todd – chitară (1979)
Dave Mac – chitară (1979)
Tony Parsons – chitară (1979)
Dennis Stratton – chitară (1980)
Ron Matthews – baterist (1975-1977)
Thunderstick – baterist (1977)
Doug Sampson – baterist (1977-1980)
Clive Burr – baterist(1980-1983)
Tony Moore – clape (1977)

Componenţa iniţială din 1975:
Paul Day – solist
Dave Sullivan – chitară
Terry Rance – chitară
Steve Harris – bass
Ron Matthews – baterist

Cartea de luni (XXIX) [Dăruind vei dobândi]

La origini eveu, Nicolae Steinhard reuşeşte să se creştineze datorită închisorii.
Închisoarea Jilava a fost pentru el momentul de cotitură ce i-a schimbat viziunile despre viaţă.
Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1992 de către Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului. Este salvată din ghearele securităţii în 1989, de către doi prieteni alături de alte texte aflate în chilia lui.
Şi în cartea aceasta i se simte experienţa literară, trimiterile şi interconexiunile textuale, acesta adoră notele de subsol. Ne surprinde, nu ar fi prima dată, prin memoria extraordinară ce nu are limite.
Monarhul este un monument lingvistic şi al expresiei formulatoare.
Cultura şi spirutalitatea se îngemănează şi în această carte şi învaţă cititorul cu opera lui.
O carte destul de greu de citit. O carte ce face parte din patrimoniul cultural al României.

Iron Maiden I

A fost un show de sunete, lumini şi culori extraordinar. Iron Maiden au zguduit Ardealul cu muzica lor. În urmă au rămas doar regretele că nu avem şi noi două sau trei concerte precum în Germania.
(va urma)

Edward The Great

Eddie este mascota formaţiei de Heavy Metal, Iron Maiden.
De fiecare dată ea apare în chip de agent al dreptăţii. La Cluj ne-a încântat cu cu apariţia lui şi a fost darnic cu noi încercând să ne arate că este mai bun decât Dave Murray sau decât bassistul Steve Harris în mânuirea chitării. La final Eddie a învins şi cei doi au recunoscut că el este cel mai bun.

Cargo

Au sunat bine ca instrumentaţie dar ca voce au sunat îngrozitor. Nenea a încercat să îl copieze pe Ovidiu Ioncu şi a reuşit să se umple de penibil. Pe Batacanda, lui Igrişan i-a căzut vocea când a încercat să imite creşterea de voce de la final a lui Kempes.

PS: Mai jos este dovada vocii lui Ovidiu Ioncu.