duminică, 31 octombrie 2010

Lângă pod


Aproape de finalizare Pasajul Basarab este deja învechit şi rugina mănâncă din liniile de tramvai proaspăt montate. Partea pe care v-o prezint este o copie nereuşită după celebrul Pod cu Lanţuri din Budapesta.

Dragoste la prima vedere


Pentru prima dată nu am cuvintele la mine şi de o jumătate de oră mă uit la imagine şi mă minunez de puterea dragostei.


ILIE MILCOV-DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Istoria muzicii de calitate. Episodul XI (Magnum)


Magnum este o trupă de Hard Rock din Birmingham, înfiinţată în 1972.
Trupa a început să cânte în clubul de noapte Rom Runner.
Membrii iniţiali sunt: Bob Catley (solist), Tony Clarkin (chitarist), Bob Doyle (bass), Gorin KEX (baterist).
În mai 1977 trupa a deschis turneul din Marea Britanie al formaţiei Judas Priest, numit Sin After Sin.
Albumul de debut s-a numit Kingdom Of Madness şi a fost lansat la sfârşitul anului 1978.
Revista Sunete din Marea Britanie a acordat calificativul de cinci stele, acesta fiind cel mai mare.
Cel mai de succes album al formaţiei este Chase Dragon lansat în 1982.
În 1985 Gold Certified a primit discul de aur fiind bine apreciat de critici.
În 1995 Tony Clarkin a renunţat la formaţie pentru a se dedica altui proiect intitulat Hard Rain. Vara anului 1995 aduce anunţul dat de Tony Clarkin care spunea fanilor că trupa va organiza un turneu în Marea Britanie şi Europa
Trupa se destramă dar peste şase ani se reuneşte în altă formulă.
Anul 2001 aduce reunirea trupei cu doar doi membri din formula iniţială:
Bob Catley (Solist), Tony Clarkin (chitarist), Al Barrow (bass), Mark Stanway (clape), Harry James (baterist)

Albumele formaţiei sunt următoarele:
1978 Kingdom Of Madness
1979 Magnum II
1980 Marauder
1982 Chase The Dragon
1983 The Eleventh Hour
1985 On A Storyteller's Night
1986 Vigilante
1987 Mirador
1988 Wings Of Heaven
1989 Invasion – Album Live
1990 Foundation
1990 Goodnight L.A.
1991 The Spirit
1992 Sleepwalking
1993 Archive
1993 Chapter & Verse
1993 Keeping The Nite Light Burning
1994 Rock Art
1996 The Last Dance
1997 Stronghold
1998 Road To Paradise
2000 Days Of Wonder
2002 Breath of Life
2002 Long Days, Black Nights
2004 The River Sessions
2004 Brand New Morning
2007 Princess Alice And The Broken Arrow
2008 Wings Of Heaven – Album Live
2009 Into the Valley Of The Moonking

Credinţa unora II


După ce şi-au pus ideile în ordine au cumpărat şi ceva vopsea, s-au apucat de treabă. Au reuşit într-un final să facă un “tablou” pe care cineva l-a văzut şi l-a cumpărat imediat, aşa este în viaţă... când ai noroc, ai noroc până la capăt.
(Final)

Încă o zi frumoasă


Astăzi a fost încă o zi în care am putut să ne bucurăm de soarele toamnei. Încă o zi în care vremea a fost liniştită.


Eric Clapton - Autum Leaves

Credinţa unora I


Nişte băieţi se plictiseau de moarte şi aveau de ales să îşi umple timpul cu alcool, droguri şi alte lucruri dubioase sau să îşi lase talentul să iasă într-un mod pozitiv. Din fericire au pus mână de la mână şi şi-au cumpărat o bucată de lemn ceva mai mare pe care să le încapă toate ideile.

(va continua)

vineri, 29 octombrie 2010

Dor de Munţii Apuseni


Avem civilizaţie, laptopul ne este aproape mai tot timpul, dar uneori ne vine să lăsăm civilizaţia la poalele munţilor şi să urcăm acolo unde se mai foloseşte încă lampa pentru iluminat, locul unde cerul este mai albastru, iarba este verde şi vacile nu sunt mov.

Flori de toamnă III


La final printre sutele de kilometri parcurşi cu maşina şi zecile de ore de somn pierdute, undeva în ţărişoara asta, albul învinge culorile. Un paradox artistic în care o nonculoare face mai mult decât toate culorile.

Helloween - Forever And One

Aproape de îmbarcarea pe iahtul negru


Dacă o să citiţi Romanţa iahturilor de Minulescu o să înţelegeţi titlul meu.
Din păcate încă o mare personalitate a culturii de la noi este pe moarte. Eu nu îi văd să ajungă până la Crăciun, ştiu din surse de încredere că este în stare gravă, mult mai gravă decât o ştiţi din ziare.
Toate organele poetului sunt în stare critică. Ficatul este cel mai afectat.
Din păcate nopţile nedormite de prin turnee şi litrul de palincă din fiecare noapte care îi elimina din oboseala dată de nesomn şi-au dat autografele la bătrâneţe.
Astăzi este una dintre ultimele zile în care îl avem contemporan pe Adrian Păunescu.

Mai jos este una dintre poeziile lui:

Din nou, Dacii liberi

Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.

joi, 28 octombrie 2010

Jumătate


Frumoasă şi tristă, galbenă, roşie dar şi cenuşie şi plină de ploi.
Jumătăţi goale, jumătaţi pline.

miercuri, 27 octombrie 2010

Final însângerat


Când frigul şi vântul fac legea iar soarele şi-a luat zborul alături de păsările călătoare, frunzele rămân să îşi aştepte în linişte sfârşitul. S-au înroşit în încercarea de se lupta cu vremea ostilă.

S-a rupt roata de la car


Dar nu-i bai că merge şi fără o roată. Noi românii suntem descurcăreţi şi o să reuşim cumva să o vindem drept suvenir la turiştii amatori de senzaţional.
Astăzi a fost zi de greve şi de şpriţuri, munca mai trebuie să aştepte...

Grafitty birds


Sau cum este să îţi zboare mintea şi să o facă bine...

marți, 26 octombrie 2010

Licăriri


Străzile oraşelor ascund diverse drame ce ar putea să facă oricând subiectul unui roman. Ne văităm pentru orice fleac dar adevăratele drame se petrec chiar sub geamurile noastre.
Bătrâna din colţul unui anumit bloc, o adevărată doamnă odinioară ce purta mănuşi tricotate de culoare albă chiar şi vara, a ajuns în stradă din pricina fiului alcoolic ce şi-a păcălit mama pentru câteva ore de fericire în birtul din colţul străzii. Poveştile sunt multe dar cele mai crude sunt cele în care legea loveşte în cei cinstiţi şi îi ajută pe cei care au spart o viaţă întreagă seminţe la colţul blocului. O lege care ajută agramaţii, o lege care sprijină inculţii şi notarii dubioşi ce fac afaceri şi îşi îngroaşă conturile şi aşa umflate. Poate că ar trebui să existe şi la noi o lege adevărată care să îi protejeze pe cei buni la suflet şi care sunt luaţi drept fraieri de neica nimeni.
Din păcate lămpile acestor persoane pe zi ce trece au flăcările din ce în ce mai mici.

Flori de toamnă II


Nişte fete au decis că este momentul să îşi înfrumuseţeze sala în care petrec zece - douăsprezece ore la muncă aşa că au ales să îşi ia un ghiveci cu flori, culoarea a fost aleasă prin votul majorităţii.
În fiecare dimineaţă copilul nou-născut este îngrijit de fetele care îşi iau în serios vocaţia de mame de plantă.


Tarja Turunen - Yhden Enkelin Une - Kun Joulu On

Flori de toamnă I


Au fost uitate afară dar au supravieţuit temperaturii de zece grade din timpul nopţii. Propietarul le-a dus înăuntru dar şi acolo temperatura de acum câteva zile s-a învârtit în jurul a zece – douăsprezece grade. Mai rămâne ca atunci când va da prima zăpadă să fie scoase pe verandă la aer curat.


Savatage - Gutter Ballet

luni, 25 octombrie 2010

Jocuri vizuale II (Zarul cu cinci colţuri)



Sau cum este să nu joci jocuri de noroc dar să îţi iasă un zar de cinci dintr-un cub.

Jocuri vizuale I (Unu)


Un joc ingenios care pune mintea la contribuţie şi pe care tinerii l-au uitat.

Cartea de luni (XXXVIII) [Sărutul dinaintea morţii]


Ira Levin le propune cititorilor să se joace cu ei şi cu mintea lor. El îşi construieşte paginile cărţii pe baza temerilor umane bazate pe tresăririlor cititorului în raport cu adevărul crud.
Intriga se dezvoltă gradat în jurul planurilor unui tânăr extrem de inteligent, Bud Corliss, pe care farmecul personal şi lipsa de scrupule îl ajută să treacă peste orice pentru a obţine ce vrea.
Viaţa îi scoate în cale două surori, Dorothy şi Ellen Kingship, şi şansa de a pune mâna averea pe care o deţine tatăl lor, creierul lui Corliss este tentat să emită ipoteze care nu exclud o posibilă crimă. Corliss deşi este inteligent şi îşi planifică în detaliu totul ignoră că există şi efectul de recul şi nu îşi asigură piesele importante de pe tablă cu alte piese mai mici. Efectul de bumerang pare să îi invadeze viaţa şi să i-o transforme în cioburi.

duminică, 24 octombrie 2010

Prostia


Mici şi mari sunt toţi o apă
Genii ce o secundă durează
Cărţile din mână le scapă
Şi prostia ei îşi înrămează

Vor să fie mari deştepţi
Şi arginţii scot pe masă
Dar cu viaţa au fost nedrepţi
Cunoştinţele le-au uitat acasă

Trec prin lumea asta mare
Minţi ce în van se încordează
Fără de minte şi întrebare
Vor ca restul acum să piardă

Iar celalţi se pierd în van
Duşi de alţii, duşi soartă
Prin a lumii paravan
Au pierdut a vieţii hartă

PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 07~VII~2002

© Costea Mircea

La rând


Aşteaptă cuminţi să fie sortate pentru a ajunge în cămara oamenilor.

Noe


A crescut într-o familie care mai avea înca treisprezece copii, şapte surori şi şase fraţi, toţi au nume biblice, este cel mai mic dintre fraţi.
Este deştept şi ascultător, crescând într-o famile aşa mare nu şi-a luat nasul la purtare aşa cum fac copiii din alte familii.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

The War Of The Worlds


Vorbesc despre versiunea din 1953. Plin de efecte speciale câştigãtoare ale Premiul Oscar, filmul este o adaptare a înfricosãtorului roman al lui H.G. Wells, care prezintă o invazie martiană plină de acţiune şi suspans. Gene Barry (Bat Masterson) şi Ann Robinson (Fury) sunt printre oamenii intrigati de prăbusirea pe Pământ a unui obiect asemănător cu un meteorit.
Ocupanţii obiectului nu sunt deloc prietenoşi. Începe atacul asupra Terrei, iar masinile marţiene, vehicule în formã de lebădă ce plutesc deasupra pământului, sunt deopotrivă frumoase, şi îngrozitoare, căci au pornit pe drumul anihilării

Alina


Roşul din spate se potriveşte cu parul blond şi cu ochii albaştri.

Viitorul


Dacă aş putea să îmi cunosc viitorul aş fi mai trist decât sunt acum. Sunt sigur că a şti ce mi se va întâmpla mi-ar atârna mai greu pe umeri decât dacă nu ştiu. Dacă taina aceasta mi-ar fi dezvăluită aş fi în mod sigur neândemânatic şi aş reuşi ca zâmbetele să le transform în lacrimi ce ar purta în ele pelinul schimbării iar lacrimile le-aş transforma în zâmbete triste lipsite de plăcerea de a trăi precum nişte măşti din dramaturgia japoneză.

© Costea Mircea

PS: Acesta este un pasaj scurt dintr-o viitoare carte.


J. S. Bach - Arioso

vineri, 22 octombrie 2010

Pistruiata


Veselă toamna anul ăsta, a întinerit în loc să îmbătrânească şi acum colindă uliţele ţării lăsând în urmă imagini precum aceasta.

Turma


Mulţi se aseamănă cu trumele de oi conduse de un ţap ce le duce spre pierzanie. Se bazează pe altul în loc să fie pe propriile picioare. Aşteaptă să ia altul decizii proaste în locul lor în loc să fie cei ce îşi aleg propria soartă.

Jaques


Când imaginea spune tot rândurile nu îşi mai au locul în pagină.

joi, 21 octombrie 2010

O filă ruptă


Acum ceva timp am rupt o filă dintr-o carte şi am presărat peste ea singurătate, lacrimi şi dezamăgire. Am lăsat-o în borcanul vieţii şi am plecat mai departe. Peste ceva timp drumul m-a readus în locul unde lăsasem fila la voia paşilor plini de noroi. Am găsit-o schimbată şi ataşată în cartea altei vieţi, precum un animal luat la şuturi s-a refugiat lângă mâna caldă ce a protejat-o de zăpezile sorţii. Am rămas după acest episod cu un gust amar dat de stângăciile mele din tinereţe şi cu regretul că această pagină putea să fie cea mai importantă din viaţa mea.

© Costea Mircea

PS: Acesta este un pasaj scurt dintr-o viitoare carte.

Fântâna din Cişmigiu


Sau cum este să faci o plimbare prin parc atunci când plouă.


Henry Arland - Herzklopfen

Planşeta


Ieri cerul a reuşit să ne surprindă şi a devenit senin atunci când nu ne mai aşteptam.
Din această luptă de supravieţuire natura şi-a pictat cerul ce semăna cu pânza unui mare artist, a pus pe ea nori lăsaţi să se odihnească pe cer de un penel magic, nori ce păreau născuţi din spuma mării.


Gheorghe Zamfir - Învârtită

miercuri, 20 octombrie 2010

Minunea


Astăzi cerul a fost mai tot timpul înorat, spre seara a fost senin şi chiar a ieşit soarele. Soarele s-a luptat să răsară în două reprize, la începutul partidei şi în pauză au fost două încercări de ploaie eşuate.

La fundul coşului


Unii au ajuns la fundul coşului, alţii se pregătesc să ajungă. Ultimii sunt o minoritate ce profită de pe urma golirii coşurilor celor dintâi.

Negresa


Este de o frumuseţe discretă.


Louis Amstrong - Bibbidi, Bobbidi, Boo!

marți, 19 octombrie 2010

Romanţa Iahturilor


de Ion Minulescu

Iahturile albe,
Iahturile roşii,
Iahturile negre,
Iahturile celor înfrăţiti cu marea,
Înfrăţiţi cu vântul
Şi cu resemnarea —
Iahturile vieţii
Ancorară-n port
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.
Iahturile albe ancorară-n dreapta,
Iahturile roşii ancorară-n stânga,
Iahturile negre ancorară-n mijloc.
Iahturile albe aduceau cu ele
Cântece şi-ovatii,
Marşuri triumfale,
Pilde de-ndrăzneală şi de vitejie,
Toată chintesenţa unei generaţii,
Tot ce cântă glonţul,
Tot ce scrie spada —
Clipa ce-nfrăţeşte


Sângele cu ploaia,
Rana cu zăpada.
Iahturile roşii aduceau cu ele
Vaiete şi lacrimi,
Flamuri sfâşiate,
Scuturi găurite,
Săbii ruginite
Şi armuri pătate
De noroi şi sânge,
Şi figuri schiloade,
Mute
Şi-ncruntate —
Mute ca sentinţa luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei defuncte.
Iahturile negre aduceau cu ele
Liniştea deplină,
Miros de tămâie,
De făclii de ceară
Şi de flori funebre,
Pe catarguri două flamuri lungi de doliu
Şi pe bord stigmatul stinsului orgoliu.
Dar după trei zile
Şi după trei nopţi,
După trei apusuri
Şi trei răsărituri
Iahturile negre morţii-şi debarcară ;
Pe când cele albe
Şi cu cele roşii
Ancorele grele greu le ridicară
Şi din port plecară
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.
Încotro?
Spre care tărmuri depărtate?
Încotro?
Spre care zări Însângerate?...
Încotro?
Spre care lupte-apropiate?...
Unele spre dreapta,
Altele spre stânga,
Iahturile vieţii iarăşi au pornit...
Dar în largul mării
Iahturile albe
Şi cu cele roşii,
Iahturile celor înfrăţiti cu marea,
Infrăţiţi cu vântul
Şi cu resemnarea —
Iahturile vieţii
Naufragiară
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii!...

Pe aleile lui octombrie


Sau cum să priveşti drumurile peste care a nins de curând cu frunze.

Culorile Braziliei II


La fel de puternice precum poveştile din cărţile lui José Mauro de Vasconcelos.
Dacă ar fi fost în locul meu Jorge Luiz Antonio sigur ar fi dedicat un eseu ce s-ar fi învârtit în jurul imaginii.


Sepultura - Ramatahatta

luni, 18 octombrie 2010

Cartea de luni (XXXVII) [Îngeri şi insecte]


A.S. Byatt a scris un roman care la prima vedere pare uşor dar pe parcurs cititorul îşi va da seama că este o carte groaie.
Cartea are două capitole numite sugestiv: Morpho Eugenia şi Îngerul Conjugal.
Morpho Eugenia ne prezintă viaţa exploratorului William Adamson care se îndrăgosteşte de frumoasa Eugenia. Femeia iubită este asemănată cu fluturele Morpho Eugenia care la maturitate după stadii de evoluţie ajunge să fie de o frumuseţe rară.
William se îndrăgosteşte de Eugenia şi în urma unei declaraţii de dragoste pe care numai un biolog o putea face, acesta eliberând fluturi în sera familiei Eugeniei, cei doi se căsătoresc.
Deşi sunt căsătoriţi şi au cinci copii, relaţiile lor se răcesc pe zi ce trece, Eugenia îl tratează cu indiferenţă pe William, acesta ajunge să fie complexat că nu poate pleca întro expoziţie de explorare în Amazonia.
Cei doi se îndepărtează odată cu trecerea zilelor, William descoperă că are mai multe puncte comune cu guvernatoarea Matty Crompton, care îi împărtăşeşte pasiunea pentru insecte.
Spre final William îşi surprinde soţia în braţele fratelui, acesta află că primul logodnic al al femeii s-a sinucis datorită faptului că aceasta îl înşela periodic.
Finalul cărţii îl surprinde pe biolog plecând în Amazonia împreună cu Matty, cei doi îmbrăţişându-se pe vasul care-i ducea tot mai departe de Regatul Britanic.
Al doilea capitol se numeşte Îngerul Conjugal. Aici ne este prezentată Lilias Papagay care este soţia căpitanului ce îi duce pe William şi pe Matty în Amazonia, căpitan dispărut pe mare în urmă cu ceva timp. Lilias se foloseşte de spiritism pentru a lua legătura cu soţul.
Naraţiunea se împarte între doamna Hearnshaw care a încercat de multe ori să aibă un copil, fiecare încercare eşuând, şi povestea de dragoste dintre Arthur Henry Hallam şi Emilia, sora poetului Alfred Tennyson.

Culorile Braziliei I


Verde combianat cu galben şi o toamnă tipic românească ce a importat din America de Sud culorile Braziliei, culorile unei ţări în care contrastele se îmbină armonios.


Carrilio - Samba De Janeiro

Gaura neagră


Afară plouă şi totul este băgat la murat. Pe bulevard se stă la stop câte o jumătate de oră iar majoritatea şoferilor uită subit regulile de circulaţie intrând în intersecţii după bunul plac. Pietonii care au fost prevăzători şi şi-au luat o umbrelă trebuie să se ferească de băltoacele răsărite în asfaltul turnat în urmă cu o lună. Văzută de sus această lume seamănă cu borcanul bunicii în care se aflau legumele puse în oţet pentru iarnă, doar că oţetul a fost înlocuit de apă şi noroi.

duminică, 17 octombrie 2010

Unicul rege al românilor


Carol I, un rege trădător care şi-a vândut ţara prietenilor din Germania măsluind licitaţii pentru Căile Ferate şi Drumuri. Toate acestea se duceau pe apa sâmbetei la prima ploaie mai nervoasă. În unele locuri străzile erau pavate cu lemne ce se umflau şi săreau în urma căruţelor de aceea existau şi restricţii de viteză.
Un rege impus de la tron de către Napoleon al III-lea.
După moartea lui la conducerea ţării a fost adus fiul fratelui mai mare al lui Carol I-ul.

Ferdinand I-ul, dupa cum ne spune Nicolae Iorga în Istoria Românilor, "Era pentru cei mai mulţi un necunoscut şi un neţinut în seamă, pentru câţiva o taină, aproape pentru nimeni o certitudine".
Regele era un om de cultură, un împătimit al botanicii, vorbea foarte bine mai mult de cinci limbi străine, cele mai importante erau greaca veche şi ebraica.
În doar treisprezece ani de domnie Ferdinand a reuşit să refacă România Mare, s-a ocupat de străzile din Bucureşti reuşind angajeze oameni care să le pietruiască şi să le facă rezistente. A eliminat pilele din licitaţii reuşind să le organizeze corect.
Ferdinand I-ul a mai fost numit şi Lealul pentru pasiunea cu care s-a dedicat României.
Ferdinand s-a născut la Sigmaringen, în anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, şi al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei.
La 19 ani în 1884 dupa care s-a reântors în Germania pentru a-şi continua studiile liceale şi universitare. În 1889, după terminarea Universităţii din Lipsca şi a Şcolii Superioare de Ştiinţe Politice şi Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucureşti pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile de moştenitor al tronului României.
Regele Ferdinand era foarte frumos în tinereţe dar în 1897 Principele s-a îmbolnăvit de febră tifoidă reuşind să scape totuşi cu viaţă. Sterie Diamandi scrie aşa despre rege : "Din ruina fizică a lui Ferdinand, nu supravieţui decât doar neasemuita frumuseţe a mâinilor sale".
În 1914 Ferdinand a devenit Rege al Romaniei la 49 de ani, depunând juramantul solemn şi promiţând ca va fi un bun roman. În timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat Antantei şi în 1916, intrarea în război a fost decisă de Rusia şi de către Franţa, dacă era după noi am fi aşteptat încă un an.
Fredinand a luptat alături România împotriva ţării sale natale, Germania. O mare parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale. Ferdinand şi întregul guvern român s-au refugiat în 6 decembrie 1916 la Iaşi.
În 1917 îi moare unicul a murit de febră tifoida la vârsta de 4 ani Principele Mircea, al şaselea copil al cuplului regal.
În 1918 Ferdinand s-a întors triumfător la Bucureşti în fruntea armatei sale eroice trecând pe sub arcul de triumf, fiind întâmpinat de populatia entuziastă. A fost anul în care a luat naştere România Mare, stat desine stătător.

PS: Carol al II-lea a fost un aventurier care a pus ţara pe tavă pentru o noapte de aventură cu Elena Lupescu, la final a renunţat precum un laş fugind la Paris cu amanta.

PS 2: Regele Mihai a fost un rege copil vulnerabil la presiunile tot mai mari din partea tuturor şi în final a comuniştilor.
A doua domnie a regelui Mihai se află sub influenţele legionarilor şi a nisipurilor mişcătoare din ţară.

Amintirile unei primăveri


Visez la iarba verde pe care să o privesc ore în şir fără să mă satur de ea. La copacul din Grădina Botanică care se pregătea să intre într-o nouă perioadă. Gândurile îmi zboară spre lunile în care cerul se uita la mine zâmbind.

Regrete târzii


Plânge cerul flămând,
Nu mai vrea nimic
A pierit şi ultimul lui gând
Este trist şi prea mic

Vrea pământul să spele
De greaua-i moştenire
Iar gândurile mele
Se pierd în neştire

Clipele sunt acum sfărâmate
De stropii de ploaie
Se pierd în neant toate
Vor balanţa lumii să o îndoaie

Regi cu zeci de regate
Plini de ură şi silă
Azi nu le mai au pe toate
Nu trezesc nici măcar milă

Plâng şi sfinţii împreună
De greaua pribegire
Nori negri se adună
Ce duc spre pierire

Ah!, Nu mai e speranţă
Vai!, Ce a mai pribegit
A ajuns o zdreanţă
Ce viaţa a amăgit


PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 24~II~2002

© Costea Mircea

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Galben şi doar atât


Încă un colţ de lume aflat sub blânda mângâiere a toamnei. O romanţă scrisă cu praf din aripi de îngeri.


Nicu Alifantis - Emoţie de Toamnă

La drumul spre Bucureşti


Cei cu averi şi cu IQ-ul mai mic decât al unei insecte nu se ocupă de de ce au în curte şi lasă totul în plata Domnului. Peste drum un pensionar ce a rezistat valului de berbeci, se ocupă de cei doi pomi aflaţi în propria gospodărie.

Roşu aprins


Vis de adio, vis de început. Un fel de melodie de la formaţia Luna Amară.


Luna Amară - Roşu Aprins

vineri, 15 octombrie 2010

Galben-verzui


Un tango de toamnă în paşi mărunţi pentru ca privitorul să se bucure mai mult timp de el anul ăsta.


Tango - Avant De Mourir

Imagine calmă


Peste două luni sau trei imaginea asta va fi o amintire şi o să avem în faţă o natură furioasă ce a călătorit o vară şi o toamnă să ajungă la noi.

La carul cu fân


Nici boii nu mai trag ci stau la umbră şi chat-uiesc cu tovarăşii catâri şi cu duduile din Hogna Helluo ce stau cu hamsterii pitici şi îi mănâncă de bani.
Acum boii au ajuns să doarmă pe o rână aşteptând ajutor de la UE şi N.A.T.O şi poate de la vre-o organizaţie stelară care să îi degreveze de îndatoriri.

joi, 14 octombrie 2010

Roz


Simplu şi frumos precum magia unui concert de vioară.


Mozart - Magia Unui concert De Vioară