17 ani

Este tânăr şi are doar şaptesprezece ani, o vârstă a nebuniei plăcute, o vârstă a curajului.
Cerul îi pare mai larg, este exact în perioada când nimic nu îi tulbură universul. Vârsta când nervii descrişi de Cioran sunt acceptaţi de către cei din jur ca un pas firesc în drumul spre maturizare.
Chitara îi stă drept prietenă statornică în serile când în jurul focului se adună cu amicii să bea bere, luată de unul dintre ei ce a trecut de bariera celor optsprezece primăveri, şi să zgrăngăne din chitară cântecele de munte preluate de la alţii care şi-au lăsat amprentele asupra melodiilor schimbându-le formele iniţiale după cum i-a dus capul. Este lumea lui, o lume cuprinsă într-o dungă ce brăzdează bolta înstelată, el însuşi fiind o stea tânără din galaxia în care trăim cu toţi.
Dacă ar fi să semene cu ceva eu l-aş asemăna cu zăpada praspăt căzută ce face aerul mai curat. Căci ce poate fi mai sinonim cu perioada adolescenţei decât iarna, nervoasă prin geruri, imaculată precum nonculoarea anotimpului şi visătoare precum focul din soba bunicii ce se transpune în plan prin focul din mintea tânărului ce mistuie lumea cu întrebări ce iau uneori prin surprindere chiar şi cel mai bun psiholog.

(va continua)

© Costea Mircea

Alexandru Andrieş - 17 ani