E dimineaţă şi gândurile îmi sunt tulburi
Mă zvârcolesc abulic în patul plin cu riduri
Durerea mă înconjoară precum celula pe deţinut
Ceasul bate iudaic de ora patru
Cocoşii nu mai cântă pe gardul meu
Mi-e rău şi e întuneric
Am viziuni macabre că ziua nu mai vine
În urmă va rămâne doar o lacrimă pustie
PS: Această poezie a fost scrisă pe data de 17-I-2010 şi este cel mai dubioasă poezie scrisă de mine.
© Costea Mircea
Sublime, beautifully composed !
RăspundeţiŞtergereCostea, i liked very much this post,you have written a very strong poem, the poem describes a deep sense of unease...
RăspundeţiŞtergereI came here for say you what you have a award in Gaspar y familia, a golden cup...
I liked your blog, but I've some problems with the translator.., and then sometimes is not easy to write.
Hug
Felisa
De ce dubioasă?
RăspundeţiŞtergere”patul plin cu riduri”-o metaforă ”grăitoare”
Iar fotografia este fabuloasă!!
imi place
RăspundeţiŞtergereFara ultimul vers... e chiar profunda, nicidecum dubioasa. Faptul ca ziua nu ar mai veni, ca e incerta e o senzatie mult mai puternica decat regretul incert al vreunei lacrimi pustii...
RăspundeţiŞtergereEste dubioasa din punct de vedere al esteticului formei, că te cam doare în cot de rime, iar pe mine ca şi cititor mă deranjează acustic în special versul trei, are măsura cea mai mare şi nu îl succede nimic care să-l ajute în tactul ritmic.
RăspundeţiŞtergereÎn rest e ok. Poezia ta transmite, şi asta e cel mai important. Scuză-mă că mi-am dat cu părerea, nu e o părere profi, ci doar o părere a cuiva căreia îi plac poeziile foarte mult :)
Nu e dubioasa,e plina de sentiment...chiar de e tristete,suparare,revolta,toate adunate parca in versurile tale.
RăspundeţiŞtergereViata nu tot timpul roz,mai e si...asa ca versurile tale.
@Wong
RăspundeţiŞtergere:)
@Ernesto y Felisa
Hugs!
@INCERTITUDINI
Mulţumesc pentru vizită!
@Smalldot
Şi mie...
@MeetTheSun
:)
@Mitzaabiciclista
Nu mai folosesc rime de ani...
@Angi
:)