miercuri, 9 februarie 2011

Oglinzi


Ne vedem viaţa în oglindă zilnic şi ne minţim că noi nu am putea să avem soarta celui ce trece pe lângă noi. Privim picurarea noastră prin lumea aceasta şi sperăm că oţelul din care suntem făcuţi nu va oxida în vârtejul existenţei noastre zbuciumate. Din păcate de fiecare dată ajungem să ne contrazicem şi să dovedim inconştient că suntem inversul a ceea ce afirmăm.
Omul poate fi sinonimizat cu imaginea inversată de lentilele aparatului de fotografiat. Asemeni ei este şi firea muritorului ce îşi târăşte oasele prin gropile lăsate acolo drept autografe de cei care au făcut înaintea lui aceleaşi greşeli. Undeva în acest univers va apărea din nimic şi semnătura noastră la final de drum.

© Costea Mircea

Aerosmith - Dream on


5 comentarii:

  1. Interesant poem. Mi-a placut. :)
    Salutări.

    RăspundeţiŞtergere
  2. Super faina ti-a iesit fotografia! Si postul... so true! Si melodia... I'm dreaming on :)

    RăspundeţiŞtergere
  3. Costea, omul uită mort şi trăieşte ca un zeu. Ei nu înţeleg viaţa, nici urmele lor.
    Frumos text,
    sărut

    RăspundeţiŞtergere