Ne vedem viaţa în oglindă zilnic şi ne minţim că noi nu am putea să avem soarta celui ce trece pe lângă noi. Privim picurarea noastră prin lumea aceasta şi sperăm că oţelul din care suntem făcuţi nu va oxida în vârtejul existenţei noastre zbuciumate. Din păcate de fiecare dată ajungem să ne contrazicem şi să dovedim inconştient că suntem inversul a ceea ce afirmăm.
Omul poate fi sinonimizat cu imaginea inversată de lentilele aparatului de fotografiat. Asemeni ei este şi firea muritorului ce îşi târăşte oasele prin gropile lăsate acolo drept autografe de cei care au făcut înaintea lui aceleaşi greşeli. Undeva în acest univers va apărea din nimic şi semnătura noastră la final de drum.
© Costea Mircea
Aerosmith - Dream on




Interesant poem. Mi-a placut. :)
RăspundeţiŞtergereSalutări.
Well seen.. very clear reflections !
RăspundeţiŞtergereSuper faina ti-a iesit fotografia! Si postul... so true! Si melodia... I'm dreaming on :)
RăspundeţiŞtergereCostea, omul uită mort şi trăieşte ca un zeu. Ei nu înţeleg viaţa, nici urmele lor.
RăspundeţiŞtergereFrumos text,
sărut
fain...imi place ....
RăspundeţiŞtergere