Femeile din România, episodul XXIV (Elizabeta Rizea)

Marsul lui Iancu



S-a născut pe 24 martie 1909, la Bucureşti.
Este simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului. Dacă românii ar fi ştiut despre curajul ei, poate că resemnarea şi laşitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea guvernării atee. Oamenii ştiau însă doar de ‘bandiţii din munţi”.
A vrut să trăiască şi să moară ca un om liber. N-a renunţat la credinţa ei nici măcăr când a fost atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunoştinţei. Ca sa vorbesti de Elisabeta Rizea ar trebui în primul rând să ştii ce a fost fenomenul Nucşoara, ce a însemnat satul din Argeş pentru a cărui înfrangere, Securitaţii i-au trebuit doisprezece ani, rezistenţa anticomunistă luând sfârşit în 1961 odată cu arestarea lui Gheorghe Arsenescu, ultimul lider aflat în libertate din grupul Arsenescu-Arnautoiu. În tot acest timp sătenii din Nucşoara au fost împarţiţi în două părţi, pe de o parte turnătorii şi oameni care au ajutat Securitatea, iar pe de alta, adevăraţi eroi necunoscuţi care i-au ajutat pe partizanii din munţi. Un astfel de erou a fost Elisabeta Rizea, arestată şi condamnată de două ori, odata la nouă ani de temniţă şi a doua oară direct la moarte. Prin tăria ei de caracter, prin faptul că nu i-a trădat pe partizani în ciuda bătailor şi torturilor primite devine un simbol şi o emblemă a luptei anticomuniste din România.
A decedat pe 17 februarie 2001, în California.