Eroina revoluţiei paşoptiste a devenit, curând după remarcabilul ei gest de curaj, prin care a salvat guvernul revoluţionar de la dizolvare, subiectul unor speculaţii care au umplut presa vremii, speculaţii privind atât moravurile şi personalitatea ei, cât şi motivaţia gestului ei eroic.
Evenimentele, pe scurt: în iunie 1848, un grup de revoluţionari români citeşte, pe o câmpie de lângă Bucureşti, celebra Proclamaţie de la Islaz, prin care cheamă poporul la lupta împotriva invechitei ordini sociale şi politice din Ţara Românească şi îndeamnă la schimbarea acesteia. Cu sprijin popular, revoluţionarii preiau puterea şi formează un guvern provizoriu. După aceasta prima izbandă, încep neîntelegerile între noii guvernanţi. Marii boieri profită de situaţie şi organizează o contralovitură: cu ajutorul unor trupe militare, guvernul revoluţionar este arestat. Buimăcite de rapida răsturnare de situaţie şi de intervenţia armatei, masele populare, lipsite de armament suficient, se simţeau înfrante şi, practic, se resemnaseră… Şi, cu asta s-ar fi isprăvit cu revoluţia română de la 1848, după numai câteva zile, dacă n-ar fi existat o femeie care, cu o singură acţiune plină de avânt, a pus din nou lucrurile pe făgaşul progresist pe care porniseră.
Presa vremii spunea aşa: un ziar austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria la 20 iunie 1848: "Poporul devenise mânios, trebui însă, deoarece nu avea arme, să bata în retragere. Multora le pierea treptat curajul şi începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se că libertatea, dobândită cu puţine zile în urmă, va fi pierdută. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoşoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: "Moarte trădatorilor! Tineri, curaj, salvaţi libertatea!".
Always enjoyed your documented stories about Romanian history ...
RăspundeţiŞtergere