Cartea de luni (LXVIII) [Muntele Vrajit]

Pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu acest tip de cărţi poate reprezenta un chin datorită numărului mare de pagini şi redactării cărţii în două volume.
Hans Castorp este eroul romanului ce trebuie să se achite de o datorie. Trebuie să îşi viziteze unchiul, pe Joachim Ziemssen, bolnav de tuberculoză, la sanatoriul Berghof, unde îşi propune să stea doar trei săptămâni. Numai că planurile nu ies întotdeauna aşa cum vrem noi.
La sanatoriul Berghof, Hans va învăţa un nou mod de a reuşi să existe. El simte o atracţie ciudată faţă de acel loc. Hans se vede absorbit într-o lume diferită faţă de cea de la şes.
De şi tratamentele sunt stricte aici exista împresia de libertate absoluta.
Ironizeaza şi se amuză pe seama tuturor acelor obiceiuri şi personaje de la Berghof, simţind totodată o curiozitate bolnavicioasă faţă de acest loc diferit de mediul în care traise până atunci. Ee se obişnuieşte cu tuberculoşii din zonă.
Hans observa fel de fel de simptome ciudate care îl extenuează fizic şi psihic, dar cărora nu le acordă mare importanţă, considerând mereu în glumă că este vorba de «neputinţa de a se aclimatiza».
Îl cunoaşte pe Settembrini, om cult cu înclinări pedagogice, care se straduieşte să-l educe corect pe Hans, «un copil rasfăţat al vieţii», căruia îi place să experimenteze, care încă nu cunoaşte viaţa în profunzime şi care este supus influenţelor. Mai târziu apare Naphta, un adversar în ale culturii şi inteligenţei, cu concepţii opuse umanistului Settembrini. Cei doi par a-şi disputa întaietatea în ochii tânărului Hans, sau cum spune Hans, lupta «pentru a-i obţine sufletul».
Hans se va izola tot mai mult de lumea «celor de jos», se refugiază în singuratate, se dedica studiului, implicându-se în partea organică a fiinţelor. Se adânceşte în cugetări filozofice, se lasă cuprins de spiritul naturii, meditează asupra vieţii şi a morţii, pătrunzând într-un univers superior oamenilor de la şes. Nu mai poate percepe viaţa celor «de jos, din vale», nu mai poate avea concepţiile lor, constientizând că nu se va mai putea întoarce niciodată în mijlocul lor, el aparţine acum «celor de sus».