Ne purtăm pe umeri propriul destin
Precum îşi poartă cometa durerea prin galaxie
Ducem în spate raniţa anilor
Pe care i-am plâns în singurătate
Suntem cărţi întoarse pe masă
Ce îşi privesc sfârşitul
În oglinda propriului suflet
© Costea Mircea
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e al nostru si cu noi il purtam..
RăspundeţiŞtergere"precum îşi poartă cometa durerea prin galaxie" - asta mi-a plăcut mie! :)
RăspundeţiŞtergere