Poezia unui sărac

Sunt singur aşa cum este pasărea pe cerul înorat
Am rămas doar eu şi zdrenţele ce-mi acoperă trupul şi inima
Odată am fost fericit în viaţa asta
Însă nu mai ţin minte când şi cât

Îmi număr paşii pe care îi fac pe plaja vieţii
Lăsând în urmă doar scoici fără de şansă
Eu însă-mi sunt o scoică goală de sentimente
Ce îşi pune inima pe masă pentru un pahar de vodkă ieftină

© Costea Mircea