Cartea de luni (LXXV) [Dantelăreasa]

Pascal Lainé este laureat în 1974 cu premiul Goncourt pentru cartea La Dentellière.
Premiul acesta recompensează anual cea mai bună operă literară a momentului scrisă în limba franceză.
Bărbatul în această carte este prezentat drept o fiinţă ce se limitează doar la prezent, acesta are o viziune redusă asupra partenerei şi a trăirilor acesteia, alături de care îşi numără paşii.
Femeia este neânţeleasă şi se simte singură în cuplu reuşind cu greu să folosească viitorul datorită unui azi apăsător ce tinde să devină ieri.
Relaţia dintre François, intelectualul provenit dintr-un mediu burghez şi Pomme, ucenica modestă dintr-un salon de coafură, este cu suişuri şi cu o aterizare dureroasă pentru Pomme.
Intelectualul nu-şi poate suporta partenera pentru că nu i-a descoperit bogăţia sufletească, acesta observă doar doar sărăcia vocabularului tratând-o cu dispreţ, el vede doar mediocritatea preocupărilor ei domestice fără să vadă femeia din spatele acestora.
Citez din carte: "El a trecut pe langa ea, chiar pe lângă ea, fără să o vadă.
Pentru că ea era unul dintre acele suflete care nu dau niciun semn, dar trebuie cercetate cu răbdare, asupra lor trebuie să ştii să priveşti.
Un pictor ar şti să facă din ea subiectul unui tablou.
Ea ar putea fi lenjereasă, să aducă apă..., sau dantelareasă."